Un proiect de ordonanţă supus dezbaterii publice aduce modificări la OUG 150 din 2002, privind organizarea şi funcţionarea sistemului de asigurări de sănătate, noile prevederi fiind incluse în planul de măsuri al programului de guvernare. Schimbările au fost propuse de de ministrul Sănătăţii, Mircea Cinteză, şi de preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate, Cristian Vlădescu. Una dintre modificările pe care documentul le aduce şi care a pus mai multe semne de întrebare este cea care-i obligă pe bolnavii cu afecţiuni cronice, pensionari şi nu numai, să contribuie şi ei la fondul asigurărilor de sănătate. "Persoana asigurată are obligatia plăţii unei contribuţii băneşti pentru asigurările sociale de sănătate, cu excepţia persoanelor prevazute la articolul 6 alineatul (1)", aşa suna textul în vechea variantă. În noua sa formulă, însă, a fost eliminată partea a doua a frazei, ceea ce ar însemna că acele categorii de persoane prevăzute la articolul 6 alineatul (1) al ordonanţei ar fi obligate să contribuie la fondul asigurărilor de sănătate. Este vorba despre copii, elevi şi studenţi, persoanele fără venituri proprii aflate în întreţinerea unui asigurat, pensionarii, persoanele cu handicap fără venituri, bolnavii cu afecţiuni incluse în programele naţionale de sănătate, femeile însărcinate şi lăuzele etc. Potrivit reprezentanţilor CNAS, însă, ţinând seama de tehnica legislativă, nu este neapărat necesară o astfel de trimitere, iar de la minori, studenţi, pensionari, bolnavii cu afecţiuni cronice sau asistaţii social nu se vor pretinde în continuare bani pentru fondul asigurărilor de sănătate. O altă modificare adusă de proiectul de ordonanţă prevede că, persoanelor aflate în evidenţa Departamentului pentru Munca în Străinătate, dar şi celor care se vor asigura facultativ li se va percepe o contribuţie la fond calculată prin aplicarea cotei de 6,5 la sută la valoarea a două salarii minime brute pe ţară. În altă ordine de idei, proiectul ordonanţei mai prevede că persoanele care prin faptele lor aduc prejudicii sau daune sănătăţii altor oameni vor fi obligate să suporte cheltuielile de spitalizare. Astfel, sumele nu vor mai fi suportate din Fondul de Sănătate, ci recuperate de unităţile sanitare care au acordat asistenţa medicală. Există riscul ca spitalele, şi aşa cu mari datorii, să fie nevoite să facă alte cheltuieli pentru procese în vederea recuperării banilor. Mai mult, documentul nu precizează cine ar suporta cheltuielile, în cazul în care persoana vinovată a decedat. Acelaşi text de act normativ precizează că neachitarea la termen a contribuţiilor va atrage după sine executarea silită pentru încasarea sumelor datorate, a dobânzilor şi a penalităţilor de întârziere. Proiectul stipulează şi pierderea calităţii de asigurat în cazul unui salariat, dacă angajatorul nu a plătit trei luni consecutiv contribuţia la fondul asigurărilor de sănătate. Există astfel riscul ca un angajat să fie nevoit să îşi plătească singur o eventuală spitalizare, neştiind dacă patronul nu a depus la timp actele doveditoare ale calităţii de asigurat.