Există perioade în istorie care seamănă cu nişte avalanşe. Atunci totul este posibil. Azi vezi o realitate socială cu fundul în sus, mâine cu capul în stâncă, iar poimâine cu picioarele în văzduh. Este perioada haosului şi a confuziilor. În asemenea clipe vremelnice toate cioatele care au ajuns la suprafaţă, azvârlite de vânzoleală, trăiesc cu impresia că de fapt, "prin merite", totul li se cuvine, inclusiv să răscroiască societatea şi bazele ei funcţionale. Una dintre acestea este sistemul sanitar. Rolul lui în sentimentul de siguranţă socială, de întreţinere a unui minim optimism, care întotdeauna se raportează la viitor, inclusiv de aport la generarea unei gândiri colective pozitive, raţionale, este crucial dincolo de aspectele tehnico-medicale. Pornind de la un nivel care nu-i era propriu, care îi era impus politic şi care trebuia modernizat în structură şi funcţionalitate, sistemul sanitar românesc a avut parte în cei 17 ani de tranziţie de tot felul de neaveniţi, impotenţi, incompetenţi şi iresponsabili (cei trei I), care au dat cu barda "organizatorică" în el, dar care nu ştiau "unde dai şi unde crapă", pentru că nu puteau înţelege sistemul, fiindu-le străin sau durându-i... direct în interes. Exemple. Actuala propunere de anulare a serviciilor de urgenţă din teritoriu şi comasarea lor în centre judeţene sau chiar în centre zonale (mai multe judeţe). Dar principiul fundamental al oricărei asistenţe sanitare este apropierea de terenul cu necesităţi şi nu îndepărtarea de el. Şi anume, orice urgenţă trebuie să ajungă în maximum o oră la un centru unde există dotări corespunzătoare şi specialişti, care să poată interveni pentru a salva vieţi, iar dacă este cazul bolnavii să fie transportaţi într-un centru modern. Doar urgenţele chirurgicale majore posttraumatice au nevoie de o deplasare direct la centrul de nivel superior. O rarefiere a centrelor de asistenţă de urgenţă în ideea că "atunci când vor fi bani" vom organiza "judeţean sau zonal" centre "super" înseamnă a aduce societatea românească în situaţia Indiei, Bangladeşului sau Africii. Înseamnă a bandustaniza ţara din punct de vedere sanitar. Sau, credeţi dvs., că după semnarea unui decret vor exista a doua zi elicoptere care să aterizeze în fiecare sat, la orice urgenţă, sau că se vor construi aşa, hop-ţop, mâine 40 de clădiri pentru centre de urgenţă dotate modern, cu cadre competente care se formează practic în 10 ani de la terminarea facultăţii? Sau eşti un incapabil să înţelegi realitatea acestei ţări, sau eşti orbit de altceva. Gândiţi-vă doar la familii. Dacă toate urgenţele din zona Maramureşului ar ajunge la Cluj-Napoca, de exemplu, câţi s-ar aduna, ce ar însemna distanţa asta pentru familii? Pe de altă parte, doar un nebun îşi distruge casa în care stă, zicând "Lasă că o să-mi construiesc una nouă", iar lui îi chiorăie maţele de foame. Dar să punem problema şi invers. Cât costă două-trei elicoptere pentru fiecare centru? Câtă aparatură ultraperformantă s-ar putea lua cu acei bani? Câţi specialişti performanţi s-ar putea forma? Ce consecinţe sociale pozitive ar avea formarea unor nuclee competente în teritoriile extinse ale fostelor raioane, foste plase etc. şi ce efect social invers are golirea teritoriilor respective de specialişti? Chiar trebuie goniţi cu forţa toţi doctorii din această ţară? Nu se induce plecarea cu forţa în mintea doctorilor şi asistentelor sanitare în fiecare zi, de câteva ori pe zi, la TVR? "Acolo câştigaţi de atâtea ori mai mult, dincolo câştigaţi de 20 de ori mai mult...", "Sunteţi primiţi, sunteţi aşteptaţi..." etc. Întelegem că Anglia şi alte ţări dezvoltate au mare nevoie de doctori şi de asistente, dar acest popor călcat în picioare nu are şi el nevoie de îngrijire? Propunerea supracentralizării centrelor de urgenţă este mai mult decât imbecilă din punct de vedere organizatoric sanitar şi periculoasă pentru viitorul sanitar al României. Un alt exemplu? Ideea privatizării masive a spaţiilor sanitare. Ce poate înseamnă asta la scară largă, nu ştim. Dar ştim altele. Că dublarea numărului de spitale, prin înfiinţarea de spitale particulare este absolut necesară. Dar în această ţară, deocamdată, 90% din populaţie nu şi-ar putea plăti o asistenţă sanitară privată nici prin intermediul unor case de asigurări. Atunci cât din asistenţă trebuie să fie comunitară şi cât privată? Trebuie îmbogăţiţi niscaiva oameni? Dacă au bani şi vor să-i învestească în sănătate, de ce nu construiesc? Dar mai este ceva. La ora actuală industria a fost ciopârţită cum a fost. Nu au mai rămas de furat decât resturi. Clădirile spitalelor, unele cel puţin, clădirile în sine, localizarea lor, terenurile lor poate fi hălci foarte consistente pentru ochii hulpavi. Credeţi că la noi cei cu bani ar cumpăra spitale de dragul bolnavilor? Sau aveţi naivitatea de a crede că ele vor rămâne apoi mult timp spitale aşa cum au rămas uzinele? Este dreptul dvs. de a fi naivi. Să luăm ca exemplu Spitalul de Pneumoftiziologie din Oradea. Ce clădire! Ce spaţii! Ce grădini în jur! Cât valorează doar terenurile? Declinicizarea s-a făcut. Secţia clinică a fost desfiinţată oficial la cererea organelor sanitare judeţene, cu semnătură ministerială. O bază clinică nu poate fi vândută. Credeţi că la startul "Galop, privatizarea!" ar fi ultimul spital care s-ar privatiza? Credeţi că intenţia finală este de a plânge pe umerii bolnavilor? Cine sunt înţelepţii care se gândesc din timp ce va fi în viitor? Cu ce argumente s-a cerut la minister declinicizarea? Cine a făcut propunerea? Cine a sugerat propunerea? Întrebările au sens doar dacă există un organism care vrea să afle adevărul. Consecinţele unor asemenea evoluţii ar fi desfiinţarea bazei sistemului sanitar românesc cu repercusiuni catastrofale pe termen foarte lung. În actualele condiţii morale, legislative şi politice ale României forţarea privatizării spitalelor ar fi un act criminal la adresa poporului român. Un organism armonios creşte lent, cu măsura raţiunii. Doar cancerul creşte agresiv, dar el omoară. De altfel, iraţionalitatea şi stupiditatea au fost nepermis de des notele dominante ale măsurilor de "reformă" în sănătate. Nu are importanţă intenţia. Cel ce doare este efectul. Ultima stupiditate. Se vorbeşte, televizorul nu tace nici el, că se va da o dispoziţie de a interzice bolnavilor de a da ciubuc şi de a da banii respectivi spitalelor. Precizări. Conturi de donaţii există în toată lumea şi joacă un rol important în gestionarea spitalelor. Dar donaţiile derivă din buna intenţie, nu din interzicerea unui anumit tip de comportament social. Dacă vrei să anihilezi acest tip de comportament, şi ar fi bine să se întâmple asta, atunci creează condiţii adecvate, adică dă salarii rezonabile, pe măsura pregătirii şi în raport cu alţi liber profesionişti, cadrelor medicale şi asigură bolnavilor condiţii de tratament care să le dea siguranţa că oricum nu pot fi trataţi decât "la zi" şi atunci comportamentul social acuzat va dispărea. În caz contrar, efectul psihologic va fi cel al prohibiţiei de pe vremea lui Al Capone. Mai ştii! Poate că dl ministru vrea să intensifice "mica corupţie" din sănătate. Ori se vrea reintroducerea oribilei atmosfere din anii 50-60? Adică scoţi o lege, după care trimiţi un pseudobolnav care strecoară undeva un plic, pe urmă năvălesc nişte miliţieni: "Mâinile sus, luaţi amprentele!" Dăm cu plevuşca pe ecrane şi în ziare: "Uite-i, uite corupţia! Hau...hau... hau.." Iar poporul are ce bârfi, uitând de marile dosare şi de marii rechini. Dar nu ştim că domnul Nicolaescu ar fi crescut la Kremlin. Credem mai degrabă că poate este vorba despre o imbecilă consiliere. Poate ca să-l discrediteze. Până una alta, preconizata reglementare este tot atât de stupidă precum palmierii lui Gagamiţă Agaton. Apropo! Oare de ce nu i-a imputat nimeni până acum lui Agaton banii publici aruncaţi în apa mării? Aşa cum s-ar face în orice societate sănătoasă. Nu-i aşa? La noi? La noi cazanul fierbe, iar dracu bagă pe foc. Dar credeţi cumva că dacă în România nu se va schimba fudamental sistemul politic, începând cu cel electoral, poftele neruşinate se vor opri după ce vor "beli" sistemul sanitar? De unde! Mai sunt şcoli, mai sunt grădiniţe, mai este pielea oamenilor, mai sunt organele interne ale oamenilor... Totul poate fi "belit" de către monştrii din reţele. Dar cine să reformeze sistemul politic din România?