Reîntoarcerea la stele Situaţia de criză a sistemului sanitar românesc, devenită deja cronică, după aprecierea directorului general medical al Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie din Oradea, Marilena Crişan, este generată, după cum bine se ştie, de subfinanţarea din sistem, atrăgând după sine multiple neajunsuri în toate spitalele. Potrivit datelor furnizate de conducerea spitalului, bugetul pentru 2005 al acestei unităţi, cu toate că este cu ceva mai mare decât cel din 2004, este insuficient. Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie i-au fost alocate 63,8 miliarde de lei, dintre care aproape 24 de miliarde, pentru cheltuieli materiale şi 6,1, pentru medicamente. Beneficiind însă de o dublă finanţare, atât din partea Casei de Asigurări de Sănătate, dar şi prin Programul Naţional de Control al Tuberculozei (PNCT), aşa cum ne-a precizat dr. Marilena Crişan, unitatea a reuşit să evite problemele legate de aprovizionarea cu medicamente, chiar dacă ar fi fost binevenit un buget mai mare cu 2 miliarde de lei pentru acest capitol. "În schimb, banii pentru materialele sanitare necesare derulării PNCT (viraţi prin CAS) sunt foarte puţini, având în vedere că, deşi am fi avut nevoie de 3 miliarde de lei, primim doar 200 de milioane de lei, care ajung pentru o lună". Apelând însă la tertipul acoperirii acestor cheltuieli din capitolul materiale sanitare destinat tratamentului altor boli pulmonare, unitatea a reuşit să evite acumularea de datorii. Număr mic de personal şi deficit de aparatură Potrivit directorului unităţii, problema cea mai mare cu care se confruntă instituţia este deficitul de personal, în special al celui mediu: asistente şi îngrijitori. Cel puţin numărul de asistente ar trebui dublat, crede dr. Marilena Crişan, având în vedere volumul mare de muncă şi raportarea la numărul de paturi. Posturile din sănătate au fost blocate în urmă cu câţiva ani, nemaipermiţând angajări, dar cel puţin a fost sistată, la insistenţele sindicaliştilor, reducerea de posturi iniţiată recent de autorităţile din Sănătate. În prezent, în Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie, inclusiv în cele două secţii din Aleşd şi Gheghie, lucrează 239 de angajaţi, dintre care 107 sunt cadre medicale şi infirmiere, iar 132, personal nemedical. O altă problemă cu care unitatea se confruntă este dotarea. Spitalul bihorean dispune de aparate performante de depistare rapidă a tuberculozei (printre puţinele din ţară, de altfel), dar o altă parte dintre aparatele folosite au un mare grad de uzură, trebuind înlocuite. Este vorba, în primul rând, de bronhoscoape, aparate de monitorizare a funcţiilor vitale, de pulsiometre şi de aparate de laborator pentru patologia netuberculoasă. "Cred că ar trebui să existe o reală preocupare în dotarea cu aparatură medicală din partea Ministerului Sănătăţii", a opinat dr. Marilena Crişan. Numărul cazurilor de TBC, redus semnificativ în ultimii ani După un vârf al numărului de cazuri de TBC înregistrat în 2002, cifra este în scădere de la un an la altul. Dacă, în 2002, în judeţul Bihor, s-au semnalat circa 800 de cazuri noi sau care necesitau un alt tratament, în 2004, numărul acestora s-a redus la 640. Directorul medical al Spitalului Clinic de Pneumoftiziologie a apreciat că această scădere se datorează unei bune funcţionări a PNCT, care a beneficiat de finanţare prin Fondul Global de Investiţii, graţie căruia au fost posibile informatizarea, dotarea cu calculatoare, inclusiv legarea la reţeaua din Bucureşti a Institutului de Pneumoftiziologie "Marius Nasta", instruire pentru medicii specialişti şi de familie şi stabilirea unui program unic pe ţară de monitorizare, diagnostic şi schemă terapeutică în TBC. Bolnavii de tuberculoză, după două luni de spitalizare, sunt nevoiţi să continue tratamentul încă patru luni, sub supravegherea fie a personalului din unul dintre cele cinci centre de pneumoftiziologie din Oradea şi judeţ (Aleşd, Marghita, Beiuş şi Salonta) sau sub cea a medicilor de familie. Toate acestea, a apreciat dr. Marilena Crişan, au determinat o creştere a operativităţii în sistemul de monitorizare a pacienţilor, având drept rezultat reducerea numărului de cazuri de TBC. Ar trebui dezvoltate ambulatoriile de specialitate Cele trei secţii ale spitalului din Oradea (două de adulţi, de pe strada Izvorului, şi una de copii, de pe strada Miron Pompiliu), precum şi cele două secţii din teritoriu (Aleşd şi Gheghie) dispun, în total, de 375 de paturi. Luna trecută, dintre cei 358 de pacienţi internaţi pe tot parcursul lunii, 142 au avut o patologie tuberculoasă. Dr. Marilena Crişan este de părere, că din numărul total de pacienţi, doar 25-30 la sută ar trebui trataţi în spital. "Cred că ar trebui mai degrabă dezoltate ambulatoriile de specialitate, unde pot fi trataţi o mare parte dintre pacienţi, nu toţi necesitând tratament intraspitalicesc. Dar, acest lucru este deocamdată imposibil, întrucât majoritatea ambulatoriilor de specialitate nu au contract cu CAS", a precizat directorul medical al unităţii. Cazarea bolnavilor care nu necesită neapărat tratament în spital duce la o creştere masivă a cheltuielilor unităţii. Spre exemplu, pentru o zi de spitalizare, numai cazarea, masa şi alte utilităţi valorează circa 600.000 de lei. Cât priveşte tratamentul bolnavilor de tuberculoză, acesta este gratuit, asigurat prin PNCT, tratamentul lunar ridicându-se la circa două milioane de lei, în fazele incipiente, şi la circa 10-15 milioane, în faza cronică a bolii. Autoturism pentru deplasările în teren, în dotarea unităţii Tot cu sprijinul Fondului Global de Investiţii, au fost realizate, în urmă cu câţiva ani, circuitele în cadrul spitalului pentru evitarea contactului dintre pacienţii cu tuberculoză şi cei suferinzi de diferite alte boli pulmonare. Din aceeaşi sursă de finanţare, în urmă cu circa o lună, spitalul a fost dotat şi cu o maşină de teren, un Fiat cu nouă locuri, necesară deplasărilor în teritoriu (pentru efectuarea de anchete, transportul produselor biologice, a bolnavilor etc.). În prezent, sunt în curs formalităţile pentru înmatricularea maşinii, urmând ca autoturismul să fie în curând pus în funcţiune. Secţia de Pediatrie a spitalului, amplasată într-un imobil pe strada Miron Pompiliu, găzduieşte nu numai mici pacienţi cu suferinţe pulmonare, ci şi copii sănătoşi, care au fost abandonaţi aici imediat după naştere. Până când o familie (sau mai multe) se va decide să le ofere un cămin, educaţie şi afecţiune, trei copii cu vârste de 1, 2 şi 3 ani se bucură, acum, nu numai de grija personalului de aici, ci chiar şi de simpatia, căldura sufletească şi drăgălăşenia care nu le-au fost oferite de părinţii naturali. "Ce putem face? Nu avem cum să îi lăsăm în stradă. Ei au fost abandonaţi aici de părinţii naturali. Am făcut câteva demersuri la Direcţia Generală Judeţeană pentru Protecţia Copilului, dar fără nici un rezultat. De altfel, până în prezent nu am primit nici măcar un răspuns referitor la situaţia celor trei copilaşi", ne-a declarat dr. Marilena Crişan.