Noţiunea de "stres" (din englezescul "stress" - "presiune", în traducere liberă), a fost propusă de Cannon în 1932. Savantul englez, încerca să demonstreze că organismul omului, tinde să se adapteze la o solicitare majoră sau la un alt factor presant, care este perceput drept nociv.

Adaptarea se realizează prin activarea sistemului nervos şi al celui hormonal, care începe să secrete mai mai multă adrenalină şi cantităţi sporite de hormoni cerebrali. Aceste funcţii încep să intre în joc când organismul, în faţa factorului nociv intră în "stare de alarmă". Stresul influenţează şi comportamentul alimentar, predispunând la devieri ale acestuia. Unele persoane mănâncă mai mult când sunt stresate, în timp ce altele, din contră, se hrănesc mai puţin. Însă, devierile accentuate ale comportamentului alimentar, caracterizate fie printr-un consum exagerat de alimente (hiperfagie), fie printr-un consum prea redus al acestora (hipofagie), precum şi perturbările accentuate ale apetitului, aşa cum sunt bulimia sau anorexia nervoasă, au substraturi mult mai adânci, de ordin fiziologic, psihologic, familial şi educaţional. În aceste cazuri, stresul este doar un factor favorizant, în niciun caz unul cauzal. În confruntarea cu stresul, alimentaţia se poate dovedi a fi un aliat de nădejde. Unele produse alimentare, conţin în mod natural compuşi, care ajută creierul şi chiar sistemul endocrin, să răspundă eficient în faţa presiunilor care ne asaltează. Acizii graşi nesaturaţi cu lanţ lung, numiţi de curând "omega 3" prezintă proprietăţi deosebite, nu numai asupra aparatului circulator, ci şi asupra creierului şi a unor glande hormonale. Datorită acestui motiv, atât răspunsul cât şi rezistenţa la stres, sunt cu mult mai pozitive atunci când se apelează la alimente care conţin acizi omega. Dintre sursele de acizi omega, foarte benefice sunt peştii şi seminţele oleaginoase. Carnea peştilor este plăcută la gust şi mult mai digerabilă decât produsele şi preparatele din carne de pasăre sau de mamifere. Dar pe lângă aceste calităţi, preparatele din peşte sunt antistresante. S-a constatat că în zonele în care se consumă în mod tradiţional mult peşte, cum este la noi Delta Dunării, locuitorii sunt longevivi, sănătoşi şi nu suferă de depresie sau de anxietate. Studii dezvoltate de mai multe instituţii din lume, arată că un consum regulat de peşte (1-2 ori pe săptămână), atenuează reacţia negativă la stres, stimulează sistemul imunitar şi prelungeşte viaţa. Un alt aliment antistres este gălbenuşul de ou, mai ales dacă se consumă crud, cu miere sau amestecat cu brânză proaspătă. Prin conţinutul mare de lecitine şi cefaline, ajută la creşterea performanţelor intelectuale şi la abordarea unei atitudini optimiste, toate acestea având efecte favorabile în faţa stresului. Verdeţurile se arată şi ele benefice persoanelor care se confruntă cu stresul. Dintre ele, acelea care au frunzele de culoare verde închis (pătrunjelul verde, spanacul, urzicile), conţin cantităţi apreciabile de magneziu, mineral care stimulează circulaţia în zona craniană şi care poate combate stările depresive uşoare. Salata verde şi andivele, conţin substanţe cu efecte calmante şi relaxante, fiind de asemenea recomandate în confruntarea cu stresul. Toate formele de andive prezintă acţiune favorabilă asupra sistemului nervos, dar şi asupra digestiei şi metabolismului, fiind legume încă prea puţin cunoscute şi consumate la noi. Printr-o alimentaţie potrivită precum şi prin abordarea unei atitudini optimiste, omul poate atenua efectele stresului până la estomparea totală a acestuia.