Alergia şi intoleranţa la alimente
*Studii recente atestă că intoleranţa la produsele alimentare (reacţia adversă, în special, la aditivii alimentari) şi alergia alimentară sunt doi termeni diferiţi.
Alergia alimentară reprezintă orice reacţie adversă la un aliment sau ingredient al acestuia care implică sistemul imunitar al organismului. Intoleranţa la produse alimentare este o reacţie adversă la alimente, care nu implică sistemul imunitar şi care are loc, de cele mai multe ori, ca urmare a unei deficienţe enzimatice dar poate provoca reacţii adverse unor persoane. De aceea, este foarte importantă obţinerea unui diagnostic corect privind existenţa sau nu a unei alergii alimentare, precum şi prescrierea unui tratament corespunzător de către un specialist. Astfel, persoanele care sunt foarte sensibile, de exemplu astmaticii, cei alergici la polen sau fîn, cei afectaţi de urticarie suferă de intoleranţă (şi nu de alergie!) la anumiţi factori externi. Pe de altă parte, alimentele pot conţine o serie de alergeni, majoritatea fiind din categoria proteinelor şi mai puţin din cea a carbohidraţilor şi a grăsimilor. În principiu, aproape orice aliment poate cauza o alergie alimentară. Cea mai mare parte a alergiilor este însă cauzată de ouă, lapte, arahide, alune, soia, grâu, peşte şi scoici. Pe baza cunoştinţelor existente referitoare la alergeni şi capacitatea lor de a induce reacţii alergice sunt dezvoltate noi strategii de tratament, fie pentru a evita apariţia alergiei, fie pentru a o elimina. În prezent, există o serie de metode folosite în biotehnologie, care permit recombinarea proteinelor şi utilizarea lor în produsele alimentare. Biotehnologia oferă în acelaşi timp şi soluţii pentru a elimina formarea substanţelor alergenice în alimentele care, de obicei, provoacă acest tip de reacţii. Cu risc mare de a provoca alergii sunt microorganismele (bacterii, mucegaiuri, paraziţi, virusuri), substanţele chimice, substanţe contaminante din mediul înconjurător (contaminanţi artificiali proveniţi din reziduuri, poluare industrială), pesticide sau aditivi alimentari.


Plante pentru tratarea bolilor respiratorii
*Săpunariţa - (Saponavia officinalis - in foto) se recoltează în special rădăcina (începând din august şi până iarna târziu), care se taie în bucăţele foarte mici şi se usucă la căldură. În tratamentul cu această plantă este indicat ca dozele să fie respectate întocmai, ea fiind toxică în situaţii de supradozare. Cel mai eficient mod de preparare este decoctul din 50 g rădăcini la 500 ml apă. Se fierbe 10-15 min, se strecoară şi se consumă imediat, câte 2 pahare/zi. Acest ceai fluidifică secreţiile bronşice, fiind un foarte bun expectorant în bronşite *Floarea miresei sau ipcărige - se folosesc doar rădăcinile, acestea având cea mai mare cantitate de saponozide. Datorită conţinutului de substanţe grase, ulei volatil şi săruri minerale, floarea miresei are acţiune depurativă şi expectorantă. Decoctul preparat din 50 g rădăcini uscate şi mărunţite la 500 ml apă, filtrat după răcire şi îndulcit cu miere, este indicat în bronşite (câte o lingură la fiecare două ore). Ca expectorant, acest ceai ameliorează tusea şi gripa. Mai combate anemia, astmul bronşic, guta, reumatismul, bolile de ficat şi de stomac *Nalbă mare - sunt utile rădăcinile, frunzele şi florile. Ceaiul de nalbă mare (infuzie dintr-o linguriţă de frunze, flori şi rădăcina la o cană cu apă, cîte 1-2 căni/zi) este un bun emolient în caz de răguşeală, în combaterea tusei şi bronşitei *Măselariţa - (Hyoscyamus niger) frunze recoltate în al doilea an de vegetaţie. Ceaiul este bun în combaterea tusei pe fond nervos. Din această plantă se fac ţigări antiastmatice *Isop - se folosesc tulpinile şi inflorescenţele. Ceaiul de isop are acţiune expectorantă, uşor spasmolitică şi se utilizează în tratarea tuturor afecţiunilor respiratorii *Tusea uscată poate fi combătută cu un amestec din pătlagină (10 g), amăreală (20 g), ventrilică (30 g), trei fraţi pătaţi (40 g) - 1 linguriţă amestec la o cană cu apă şi se beau 3 ceşti/zi *La fel de bună este infuzia din frunze de podbal, 2-3 linguri la o cană cu apă, din care se consumă câte o lingură la 2-3 ore.


Suc de mere contra toxinelor
Sucul de mere curăţă şi neutralizează toxinele din organism. Pentru aceasta, se face o cură, timp de 3 zile: la ora 8 un pahar (de 240 ml) şi cîte 2 pahare la orele 10, 16, 18 şi 20. În caz de constipaţie se poate lua 1/2 de linguriţă de purgativ din plante medicinale, la sfârşitul fiecărei zile. Această cură cu suc de mere se face 2 zile la rând. A treia zi, la ora 8, sa beau 2 pahare, iar după o jumătate de oră se bea 120 ml de ulei de măsline şi apoi încă un pahar (240 ml) cu suc de mere diluat. Dacă apare o stare de epuizare fizică, este necesară odihna la pat. Această cură dă rezultate după o oră sau două. Cura cu mere proaspete, timp de 2-3 zile, se face folosind exclusiv dieta bazată pe mere crude şi rase. Cantitatea zilnică este de 2-3 kg, în 5-7 mese/zi. Se elimină alimentele care conţin albumine. Această cură combate procesul de putrefacţie intestinală, favorizînd eliminarea germenilor patogeni, cât şi toxinele acestora. Prin conţinutul bogat în vitamine şi acizi naturali, merele exercită un efect antidiareic, antiputrid, antifermetativ, facilitînd dezvoltarea florei intestinale normale, prevenind formarea calculilor din acid uric.
 

Remediu tonic pentru formarea de globule roşii
Se spală şi se şterg 4 lămâi mari, bine coapte, cu coaja subţire, apoi se stoarce zeama lor într-un borcan. Coaja şi pulpa rămase se dau prin maşina de tocat şi se pun în alt borcan. Se iau 3 căpăţâni de usturoi, se curăţă şi se zdrobesc. Se amestecă bine, într-o oală emailată, zeama lămâilor, cojile şi pulpa lămâilor date prin maşina de tocat şi usturoiul. Peste acest amestec se toarnă 2 l de apă fiartă şi răcită. Oala se leagă cu un tifon pus în două şi se bagă la frigider, timp de 3 zile (72 de ore). După această perioadă, conţinutul vasului se strecoară prin 4 straturi de tifon şi se pune în sticle, care se închid ermetic. Se păstrează la frigider. Acest remediu este un excelent tonic pentru protejarea limfei, elasticizarea pielii, reînnoirea măduvei osoase şi fabricarea de globule roşii tinere. Se iau de 4 ori pe zi, câte 50 ml, cu 30 de minute înainte de masă, timp de 5 zile. Se face pauză 10 zile şi se reia. Cura durează 5 luni, după care se face pauză 2 luni. Apoi se poate repeta.