Aromoterapie: uleiurile esenţiale parfumate
*Uleiurile esenţiale parfumate sunt cele mai potrivite pentru crearea propriilor amestecuri de aromoterapie sau pentru împrospătarea celor vechi.
Amestecurile uscate sunt formate din materiale parfumate, uscate şi fragile care sunt puse împreună atât pentru parfum, cât şi pentru frumuseţe. Pentru a ne crea amestecuri personale, putem să combinăm părţi uscate din plante cum ar fi rădăcini, scoarţe, seminţe, fructe, flori sau frunze, peste care se adaugă un agent care să le fixeze, cum ar fi granule de rădăcină de iris sau aşchii din lemn de santal. Agentul de fixare ajută amestecul să îşi menţină parfumul câteva luni prin conservarea uleiurilor volatile. Ultimul pas este adăugarea unui ulei aromatic, ales în prealabil, deasupra întregii suprafeţe a amestecului, cu ajutorul unei pipete. Trebuie să fim atente să nu turnam mult ulei eteric deasupra amestecului. Întrucât uleiurile esentiale sunt foarte parfumate, adăugăm câte o picătură, după care mirosim amestecul, repetând procesul pâna când obţinem ceea ce dorim. Agităm uşor amestecul şi îl păstrăm, într-un borcan de sticlă, într-un loc răcoros, uscat, ferit de lumină, timp de 2 săptămâni. Această perioada are rolul de a amesteca şi omogeniza diferitele parfumuri. Pentru a împrospăta un amestec deja existent, pur şi simplu adăugăm câteva picături din uleiul esenţă preferat peste amestec şi agităm uşor. Uleiurile volatile sau cele de baza pot fi găsite în magazinele şi în farmaciile naturiste. Parfumurile proprii. Pentru a crea un parfum personal trebuie adăugată esenţa proprie de parfum într-o anumită cantitate de alcool şi apă distilată. Un parfum puternic poate conţine între 15-30% ulei volatil, 80-90% alcool farmaceutic şi 5-10% apa distilată. Putem crea şi apă de colonie mai puţin puternică sau un anumit gen de spray de corp (deodorant) prin creşterea sau micşorarea procentului de ulei sau alcool. Păstrarea uleiurilor esenţiale. Uleiurile aromatice sunt foarte uşor volatile şi se evaporă imediat în prezenţa aerului. Deşi sunt denumite "uleiuri", consistenţa lor este mult mai apropiată de cea a apei decât a uleiului. Durata vieţii unui astfel de ulei este direct legată de modul în care este păstrat. Atunci când sunt păstrate în bune condiţii, uleiurile au o durată de viaţă de câţiva ani. Iată câteva reguli simple pentru a menţine esenţele proaspete şi puternice. * Trebuie să păstram uleiurile volatile departe de căldură şi lumină pentru a-şi menţine prospeţimea şi puterea * Să păstrăm sticluţele cu capacul bine închis atunci când nu le folosim * Amestecurile de uleiuri eterice cu un ulei vegetal pot fi păstrate, de obicei, câteva luni. Cel mai bine este ca aceste amestecuri să fie păstrate la rece (la frigider), timp de 6 luni sau chiar mai mult. Dacă amestecam uleiul volatil cu un ulei vegetal pentru a crea un ulei de masaj, este bine să adăugăm şi pâna la 10% ulei de jojoba, care va mări durata de păstrare a uleiului prin reducerea proceselor de oxidare care produc o aromă râncedă. Vitamina E este de asemenea un bun antioxidant. Adăugată în amestecurile aromoterapeutice, ea va creşte durata de viaţă a majorităţii uleiurilor vegetale. Practic! Uleiurile eterice sunt ideale pentru crearea unor purificatori eficienţi şi naturali ai aerului. Uleiurile de lavandă, eucalipt şi arbore de ceai purifică şi revigorează atmosfera în apartamentele izolate de aerul rece al iernii. Amestecăm într-un spray atomizor câteva picături din esenţa preferată cu puţină apă, agităm bine amestecul şi îl pulverizăm în cameră pentru a neutraliza mirosurile neplăcute şi pentru a crea o aromă încântătoare, plăcută şi sănătoasă. Putem realiza acest lucru cât mai des pentru a asigura prospeţimea aerului din încăperi. Uleiurile de busuioc, portocale, chiparos, eucalipt, ace de brad sau de pin, ghimbir, fructe de ienupăr, lavandă, mentă, rozmarin şi cimbru energizează şi învigorează. Alte uleiuri sunt calmante şi relaxante şi ne ajută să ne odihnim după o muncă intensă. Printre acestea se numără cel de bergamotă, de lemn de cedru, muşeţel, tămâie, iasomie (foto), lavanda (foto), neroli, paciuli, trandafir, lemn de trandafir, lemn de santal şi ylang-ylang. Uleiurile de portocale, coriandru, ace de brad sau de pin, fructe de ienupăr sau lavandă îndepărteaza mirosurile neplăcute. Amestecurile energizante pot fi răspândite cu ajutorul unui spray, pot fi folosite la un masaj liniştitor sau la o baie cu esenţe eterice.

Plantele toamnei: Dracila
*Dracila (Berberis vulgaris) este numită popular şi agriş roşu sau măcriş iepuresc.
În scopuri terapeutice, de la dracilă se utilizează doar coaja de pe ramurile tinere. Recoltarea se face în perioada septembrie-octombrie. Medicina ştiinţifică a constatat că prin administrarea remediilor din coajă de dracilă se înregistrează o stimulare a aparatului circulator şi a respiraţiei. Astfel, în stările de epuizare acută sau cronică, circulaţia sângelui se îmbunătăţeşte, pulsul devenind mai sănătos, iar respiraţia mult mai uşoară. Acţiunea acestor preparate nu este violentă, dar foarte preţioasă. Există şi multe situaţii în care coaja de dracilă a fost preţuită de fitoterapie ca un mare potrivnic al calculilor biliari. De asemenea, are acţiune antiinflamatorie asupra ficatului, vezicii biliare, rinichilor şi a vezicii urinare. De asemenea, diminuează durerile menstruale. Medicina populară mai întrebuinţează coaja de dracilă pentru purificarea sângelui, contra febrelor, ca apă de gură pentru potolirea durerilor dentare.

Utilizările terapeutice ale trifoiului roşu
Deşi este folosit ca furaj pentru animale, fiind bogat în proteine, trifoiul roşu (Trifolium pratense) este utilizat şi ca plantă medicinală. În scop terapeutic, se utilizează doar florile. Florile de trifoi roşu au proprietăţi depurative, antitusive, expectorante, antiinflamatoare, antispastice, diuretice, emoliente, estrogenice, cicatrizante şi antitumorale. Sunt indicate în inflamaţii ale căilor urinare, gută, reumatism, artroze, spondilită, tuse spastică, tuse convulsivă, bronşite, astm bronşic, intoxicaţii cronice ale organismului, tulburări de menopauză. Florile de trifoi roşu se utilizează sub formă de pulbere - din care se ia câte o linguriţă, sublingual, de 4 ori/zi şi ca macerat la rece - din 5 linguriţe plantă la 1 litru apă, timp de 6-8 ore. Nu se prepară sub formă de infuzie sau decoct.

Extracte de unguraş contra tulburărilor de ritm cardiac
Unguraşul (Marrubium vulgare) este o plantă ierboasă care seamănă cu urzica moartă. Datorită prezenţei în cantitate mare a potasiului, precum şi a colinei, extractele de unguraş au efecte benefice în tulburările de ritm cardiac. Unguraşul are acţiune stomahică, antitermică, expectorantă, colagogă. Preparatele din unguraş sunt utilizate pentru stimularea secreţiilor digestive, pentru creşterea poftei de mâncare, pentru combaterea diareei, combaterea febrei, în infecţiile respiratorii pentru eliminarea expectoraţiei. Infuzia se prepară din 2 linguri de plantă la 1 cană cu apă. Se administrează câte 1 lingură înainte de mesele principale. Se prepară în fiecare zi şi se administrează numai proaspătă. Infuzia diluată se prepară din 1 linguriţă de plantă uscată la 1 cană cu apă. Se beau 2-3 căni/zi. Intră în compoziţia ceaiului antiastmatic.

Macul roşu, bun pentru bolile respiratorii
*Macul roşu de câmp sau macul iepuresc (Papaver rhoeas) este o plantă de rară frumuseţe, care impresionează prin florile sale roşii.
În fitoterapie, de la macul roşu de cîmp se utilizează, exclusiv, petalele numite tradiţional paparoane. Petalele sunt delicate şi se deteriorează uşor. De aceea, ele nu trebuiesc aglomerate sau presate. Colectarea se face manual, petală cu petală, materialul adunîndu-se în cutii de carton. Uscarea se face la umbră. În urma procesului de uscare, petalele îşi pierd 85 la sută din greutate. Infuzia se obţine din 1-2 linguriţe petale uscate şi mărunţite la 200-250 ml apă clocotită; se infuzează 10 minute în vas acoperit, se îndulceşte după gust şi se beau 1-2 ceaiuri călduţe în cursul zilei. Această infuzie se consumă în afecţiuni pectorale şi în tratamentul insomniilor moderate (înainte de culcare). Tratează bolile respiratorii acute cu tuse, bronşite, astm bronşic, laringite, tuse, răguşeală, răceală, stări gripale. Aceste efecte se intensifică dacă se face un amestec din petale de mac, flori de nalbă, flori de tei, frunze de pătlagină, de ciuboţica cucului şi cimbrişor. Cu excepţia tusei astmatice, se recomandă evitarea administrării preparatelor pe bază de petale de mac roşu de câmp, în bolile respiratorii cronice. Acţiuni benefice ale macului roşu de cîmp se obţin şi în combaterea insomniilor la adulţi şi copii, a stărilor de nervozitate, în aritmiile funcţionale şi în crampele abdominale. Pentru combaterea obezităţii se preferă un amestec din mac roşu (10 g), muşeţel (20 g), urzică moartă (20 g), passiflora (20 g). Se face infuzie din 1 linguriţă amestec la 200 ml apă, din care se bea câte o cană dimineaţa şi una seara. În uz extern, infuzia de mac roşu are efecte împotriva ridurilor, prin curăţirea tenului în fiecare dimineaţă şi seară. Tot infuzia este eficientă în gargarisme (pentru faringite şi angine), spălături (în blefarite oculare) şi cataplasme calde cu petale opărite (în abcese dentare).