Vinariţa, tonic pentru ficat şi inimă

Încă de atunci, se foloseşte în loc de tutun (în stare uscată) în pipe, în special pentru bolnavii cu afecţiuni ale căilor respiratorii. Vinariţa conţine uleiuri eterice, substanţe amare, vitamina C, cumarină (care dă plantei uscate un miros deosebit). Gustul este amar şi uşor astringent. Are proprietăţi antiseptice, diuretice, calmante. Fitoterapia recomandă remediile din vinariţă în bolile de ficat, ca diuretic şi, mai ales, în dischinezia biliară. De asemenea, efectul este benefic şi în bolile de rinichi, de pancreas, afecţiuni ale splinei. Ajută digestia şi stimulează circulaţia sângelui. Mai este utilă în cazuri de cloroză şi hidropizie. Ajută în combaterea insomniei, în tahicardie, crize isterice, tulburări menstruale. Moduri de utilizare. Macerat la rece - se pun 2 linguriţe de vinariţă într-o cană cu 250 ml de apă rece, se lasă până seara, se strecoară şi se bea înainte de culcare. Ceaiul se prepară sub formă de infuzie, dintr-o linguriţă vârfuită de plantă la o cană cu apă clocotită; se lasă un minut, se strecoară şi se bea o cană, zilnic, repartizată în 2 doze. Conţinutul de cumarină poate duce la dureri de cap, dacă se beau mai mult de două căni de ceai pe zi. Din plante proaspete se prepară un amestec delicios cu vin alb - un pumn cu flori de vinariţă la 1 litru de vin alb. În multe sate încă se mai face un lichior de plante folosind vinariţa în combinaţie cu frunze de mur, zmeur, fragi şi afin. Planta crudă, strivită şi aplicată pe frunte, combate durerile de cap sau migrenele.