Folosesc o expresie împrumutată de la un fost ministru de Externe al României pentru a desemna pe cei mai importanţi parteneri ai noştri externi, după ce "pragul" intrării în U.E. va fi sărit - şi aceştia sunt, în ordinea priorităţilor naţionale, Turcia şi Rusia. Nu dezvolt astăzi lista motivelor pentru care M.A.E. ar trebui să fie atent la maximum cu uriaşa Rusie - vă invit doar să vă întoarceţi spre înţelepciunea lui Nicolae Titulescu, clarvăzătorul care înţelesese, înaintea tuturor, ce urma să însemne Uniunea Sovietică pentru România. Mă explic, însă, în privinţa Turciei. Este un "semivecin" bogat, din toate punctele de vedere. Are, înainte de orice, 73 de milioane de cetăţeni, toţi duşi la şcoală. Are resurse materiale uriaşe - de la cărbune până la oferte turistice fabuloase. Are o poziţie strategică de maximă importanţă pentru NATO (şi viitorii "coechipieri" ai NATO, între care eu văd Rusia ca element esenţial în asigurarea păcii mondiale) - şi... o armată pe măsură. Este un stat laic, în care Islamul - moderat dar puternic - acceptă celelalte religii şi de aceea - element esenţial pentru geopolitica secolului XXI - are capacitatea de a infleunţa tendinţele politico-religioase ale statelor din Orientul Apropiat şi din zona Mediteraneană. Şi mai are ceva: o Istorie veche, pe care populaţia nu a uitat-o, şi care îi determină şi pe intelectualii şi pe politicienii turci de astăzi să-şi împingă ţara spre un rol de frunte în civilizaţia vremii. "Turcia, - spunea fostul preşedinte Turgüt Ozal - este o mare putere care a avut o pauză de un secol"... Dar Turcia, cred eu, şi-a încheiat pauza şi a pornit, în forţă, spre locurile de putere din geopolitica lumii. Aşa se explică de ce o ţară care posedă, în propria curte, toate atu-urile dezvoltării vine şi cere, la "Poarta" Europeană, intrarea într-o asociaţie de care, geografic, aparţine doar pe jumătate şi unde, ştiu politicienii turci, vor întâmpina reluctanţe aproape jignitoare. Şi tot dorinţa de afirmare - şi de acces spre pârghiile de decizie ale lumii contemporane - explică de ce excelentul politician Recep Erdogan şi Guvernul lui au avut răbdare pentru a trece printre toate furcile caudine ale birocraţiei de la Bruxelles. Cu rezultatul că, de curând, Comisia Europeană a decis oficial demararea tehnologiei de integrare a Turciei în Uniunea Europeană. Cât va dura procedura - poate 10, poate 15 ani - nu mai are nici o importanţă. O mare civilizaţie (urmaşa Imperiului Otoman), purtătoare a unei culturi impresionante (pe care o putem regăsi în toate ţările Peninsulei Balcanice), capabilă să contribuie decisiv la stabilizarea politico-socială a continentului Europa şi a vecinilor ei face pasul decisiv către lumea modernă, în care vrea să-şi integreze pe cei 73 de milioane de cetăţeni ai ei. Recent, am făcut o vizită la Istanbul, la invitaţia Comisiei UNESCO a Turciei. Împreună cu alţi şase experţi UNESCO din ţările Europei de Sud Est am pus la cale programe regionale - pe care Turcia se angajează să le susţină şi, în mare parte, să le subvenţioneze. Vor fi, toate, programe de educaţie, cultură, ştiinţă şi - mai ales - comunicare, căci dialogul este cea mai importantă "armă" a lumii de astăzi. Vom fi ajutaţi, fireşte, de diplomaţii de la Ankara şi Bucureşti dar şi de experţii Institutului Cultural Român din Istanbul, o mică entitate intelectuală de tot respectul (director: prof. Mihai Maxim), ai cărei experţi sunt, aşa cum trebuie să fie, vorbitori de limbă turcă, cunoscători ai limbii vechi, turcomana, şi ai istoriei Imperiului Otoman şi a Bizanţului. Dar şi în România am găsit parteneri de calibru pentru "afacerile" culturale la care ne gândim: Camera de Comerţ şi Industrie România-Turcia, de pildă, este un asemenea partener (preşedinte dl. Tamer Atalay), am "construit" împreună un simpozion de mare efect ("Femeia în pacea dintre religii") în Bucureşti dar şi o "călătorie a astronomilor" (ajutaţi şi de firma Yeni-Ortadogu, director dl. Abdurahim Taş), în cadrul căreia 29 de astronomi amatori din România (Asociaţia "Urania", condusă de dl. Dragoş Braşov) au vizitat Antalia, în perioada eclipsei de soare din 29 martie curent. La fel, societatea "Lumina" (director dl. Ragip Gökcel), care conduce activitatea a trei mari şcoli din Bucureşti şi Constanţa (cu elevi de toate vârstele, de la grădiniţă la liceu!) şi care, în luna mai, a organizat faimosul concurs internaţional "Infomatrix", cu sute de participanţi din câteva zeci de ţări. Sau, Fundaţia "TUNA" (cuvântul turc pentru Dunărea; preşedinte dl. Mustafa Dogan), care a invitat universitari români în universităţi şi institute de cercetare din Turcia şi, mai nou, face o fabuloasă ofertă de construcţie cultural-socială în Bucureşti (scrisoarea alăturată) care, materializată, chiar poate să însemne un loc de dialog între culturile şi civilizaţiile noastre. ...A, să nu uit. În 31 mai, seara, am asistat în curtea splendidului palat stanbuliot Top Kapî la un concert de muzică otomană. Primul gazel interpretat de orchestră: Nişabur Preşnev. Numele compozitorului ne pare cunoscut: Dimitrie Cantemir.