Suntem în ajunul Sfintelor Sărbători de Paşte, sărbători care ne aduc lumină şi bucurie în suflet, în care ne adunăm în jurul celor dragi, învăluiţi de minunea Învierii, să cinstim numele Domnului. Bogaţi sau nu, fiecare încercăm ca măcar în aceste zile Sfinte să avem pe masă bucatele tradiţionale. Cuprinşi de febra pregătirilor, uităm, de cele mai multe ori ce înseamnă de fapt această sărbătoare, cum ar trebui să fie aceasta cu adevărat: una a bucuriei, a jertfei, a întrajutorării. Prin jertfa Domnului am primit o nouă viaţă, am primit speranţă şi lumină. Datoria noastră este să dăm aceste lucruri mai departe. În acestă perioadă, noi, oamenii, avem obligaţia morală de a privi cu dragoste spre aproapele nostru, de a îi ajuta şi sprijini pe cei aflaţi în necaz. Aşa a început totul.. Vinerea cea Mare, ziua condamnării şi a răstignirii Lui Iisus, este una dintre zilele cu cea mai mare semnificaţie religioasă pentru creştini. Ziua în care Fiul Domnului este sacrificat, din dragoste pentru oameni, mântuind astfel, lumea. De-a lungul timpului, creştinătatea a privit cu înţelegere spre cei nevoiaşi în această zi, în încercarea de a reda ceea ce înseamnă dragostea de semeni. Din păcate, oamenii, în aceste timpuri, se gândesc prea puţin la ceilalţi. Cu toate astea, se găsesc şi suflete mari, suflete care înţeleg ce înseamnă cu adevărat "Veniţi să luăm Lumină". În ziarul nostru, am făcut un apel umanitar, pentru toţi cei care doresc să ajute copii orfani de la Centrul de Plasament nr. 2 din Oradea. Am crezut în spiritul acestei Zile, am crezut în căldura din sufletele cititorilor noştri, iar rezultatele nu au întârziat să apară. În Joia Mare, la prima oră a dimineţii, la sediul redacţiei, s-a prezentat doamna Florica Chiş din Oradea, cu prima donaţie. Doi ursuleţi de pluş, ne priveau dintr-o pungă, iar în alta, câteva cărţi, frumos ambalate, îşi aşteptau cititorii. Lucruri, nu neapărat de o mare valoare materială, dar dorinţa de a dărui ceva, cât de mic acestor copii, a fost cea care a trezit în noi sentimentul de umanitate. La nici două ore de la această primă donaţie, ceva în sufletul nostru, jurnaliştii ziarului Crişana, s-a mişcat. Am înţeles, atunci, că putem să facem ceva pentru aceşti copii. Am înţeles cu adevărat care este semnificaţia acestor zile, şi, aproape pe nesimţite, ne-am deschis inimile. Dulciuri, jucării, îmbrăcăminte, fiecare cât ia stat în putinţă, s-au adunat, mână de la mână. "Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi" Iată-ne, în Vinerea cea Mare, îndreptându-ne către Centrul de Plasament nr. 2, din dorinţa de a duce şi acestor copii bucuria sărbătorii. Cu priviri la început întrebătoare, copii ne-au acceptat cu uşurinţă la vederea cadourilor. Pe feţişoarele lor, au început să apară zâmbete. Zâmbete de bucurie, zâmbete care au adus la rândul lor altele. Ale noastre! Fiecare suflet de aici are câte o poveste. Poveşti care din păcate sunt triste, cu părinţi care nu ştiu şi nu au ştiut niciodată ce înseamnă dragostea părintească. Abandonaţi la naştere, sau ajunşi aici din cauza unor evenimente nefaste, copii găsesc alinare doar din partea educatorilor. Sperăm că, am reuşit să aducem un stop de fericire în aceste suflete mici. Nu se poate descrie în cuvinte sentimentul pe care fiecare dintre noi l-a avut. Cea mai mare mulţumire sufletească, va fi pentru noi, de aceste sărbători, bucuria pe care, din puţinul fiecăruia am adus-o acestor copii. Vom putea sărbători cu sufletul împăcat, ştiind că am împlinit, sau cel puţin am încercat să o facem, una dintre cele mai importante porunci: "Să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi".