? Rata sărăciei severe, între 10 şi 12 la sută ? Între sărăcia simplă şi sărăcia severă se zbat peste 20 mii gospodării şi peste 65 mii persoane ? 150 miliarde pentru ca Oradea să încalece nevoia ? De la centre de permanenţă la Azilul de noapte Fie că vrem, fie că nu vrem, cert şi foarte clar este că sărăcia este una dintre problemele cu care se confruntă populaţia judeţului nostru, judeţul Bihor. Afirmaţia pare directă şi brutală în structura ei enunţiativă, totuşi ea conţine o nuanţă eufemistică, pe care, în spiritul crudului adevăr, o vom elimina de la bun început: prin urmare, sărăcia nu este una dintre problemele cu care ş.a.m.d., ci, după părerea noastră, sărăcia este cea mai gravă problemă cu care se confruntă populaţia judeţului. Din această sărăcie decurg toate relele, necazurile şi suferinţele, din substanţa ei se desprind toate lipsurile. Cât de grave, de adânci sunt aceste lipsuri? Un răspuns la această întrebare este oferit de studiul întreprins de Catedra de Sociologie a Universităţii Oradea privind ?Diagnoza problemelor sociale la nivelul municipiului Oradea?, din care reţinem că: Rata sărăciei severe se înregistrează în cazul a 10,7 la sută din gospodării şi 12,03 la sută din persoane, numărul gospodăriilor sărace sever este de 8.156, iar al persoanelor sărace sever, 24.845. Rata sărăciei simple este de 16,07 la sută la nivel de gospodării, iar la nivel de persoane este de 19 la sută, ceea ce înseamnă 12.729 gospodării şi 39.508 persoane. Studiul în cauză ne atrage atenţia că printre categoriile cele mai sărace se numără rromii, persoanele vârstnice, persoanele cu nivel de instrucţie scăzut şi şomerii. O altă formulare care ne pune pe gânduri, din acelaşi studio, spune că: ?Deficitele totale anuale care trebuiesc acoperite pentru a ridica consumurile pe adult echivalent deasupra pragului sărăciei severe al gospodăriilor aflate sub acest prag sunt de 3.905.505 euro. Altfel spus, pentru a scoate cele 8.156 gospodării din zona neagră a sărăciei severe, sunt necesare anual circa 4 milioane euro înmulţit cu circa 37.000 lei, ceea ce dă un rezultat de 148 de miliarde lei (calcul aproximativ). Evident, cifra ni se pare de-a dreptul astronomică, iar posibilitatea acoperirii ei la modul concret şi real, de-a dreptul ireală. Cine să aibă oare atâta amar de bănet şi deopotrivă atâta disponibilitate încât să aloce annual 150 de miliarde ca să scoată din neagra sărăcie atâtea mii de gospodării şi persoane, în condiţiile în care zilnic ne încearcă atâtea şi atâtea lipsuri, ba din domeniul sănătăţii, ba al învăţământului, ba al locuinţelor, ba al câtor şi mai câtor altor domenii. Pentru că studiul sărăciei întitulat, cum am mai spus, ?Diagnoza problemelor sociale? se referă doar la Oradea, reţinem că zonele cele mai sărace ale municipiului sunt cartierele cu case vechi, respectiv străzile din centrul oraşului, cartierul Eminescu (Gutenberg), locuit de rromi, cartierul Ioşia şi altele, în timp ce zonele mai puţin sărace sunt zonele cu blocuri. Raportul prezentat ieri în faţa Comisiei Judeţene Consultative vizând acţiunile cuprinse în Planul Judeţean Anti-Sărăcie şi Promovare a Incluziunii Sociale s-a referit, desigur, şi la diverse modalităţi de "despresurare" a celor mai săraci din chingile cumplitelor nevoi în care se zbat. Ca de exemplu: acordarea unor servicii sociale, asigurarea venitului minim garantat, acordarea de ajutor de urgenţă, iniţierea acţiunilor ?bursa locurilor de muncă?, alocarea de locuri în învăţământul preuniversitar şi universitar, acordarea de locuri gratuite în tabere de copii, deschiderea de noi case de tip familial, funcţionarea în bune condiţii a altor 11 (pe lângă cele 8 existente) centre de permanenţă, înfiinţarea a 6 centre medico-sociale, cazarea temporară în cămine sociale (Căminul Social Temporar nr. 1, a circa 400 persoane, şi Azilul de noapte), în primul semestru al anului.