La început au fost doar doi-trei ţigani, care s-au aciuat în galeria conductelor de lângă podul CFR de pe Calea Borşului. Nu a trecut mult timp până când mai mulţi romi de la sate au venit să-şi ducă viaţa de hoinari, cu căruţele şi caii. Pirandele şi copiii scormonesc prin gunoaie după obiecte aruncate, iar seara bărbaţii cu căruţele sunt prezenţi pe la porţile întreprinderilor sau pe la gara Ioşia să ademenească paznicii de noapte pentru a face rost de fier vechi, cu care lucrează mână, că aşa-i românul, nu e liniştit până nu-şi dă foc la valiză mânjindu-se pentru câteva sute de mii de lei cu ţiganii. Altfel cum se explică faptul că dimineaţa căruţele rromilor ce se îndreaptă spre strada Oneştilor sunt pline cu fier vechi? Localnicii de pe str. Podului şi de pe alte străzi din apropierea locului unde s-a statornicit ţigănimea trăiesc nopţi de spaimă, nu cutează să circule seara pe str. Densusianu sau să aştepte autobuzul 14, căci oricând pot avea surprize neplăcute. La cine să strigi după ajutor, când eşti atacat, că în ziua de astăzi solidaritate între cetăţeni nu există, nu are nimeni în ajutor, se fac că nu văd şi nici nu aud necazul altuia. Mormane de gunoaie şi zdrenţe zac la marginea străzii, deasupra galeriei unde dorm romii. Toate acestea strică peisajul citadin, chiar dacă este vorba de centura municipiului.