Exploatarea prin muncă a copiilor este o problemă socială gravă. În 2023, Autoritatea Națională pentru Protecția Drepturilor Copilului și Adopție a identificat 210 astfel de victime. În mediul urban, au fost raportate 100 de cazuri și 110 în mediul rural, cu o predominanță a băieților, 115 cazuri, față de 95 de cazuri de fete.

Distribuția pe grupe de vârstă arată o situație alarmantă: copiii cu vârste între 1 și 2 ani sunt raportați în 21 de cazuri, iar cei între 3 și 6 ani în 39 de cazuri, ceea ce sugerează că și cei mai mici dintre copii sunt expuși riscurilor de exploatare. De asemenea, în categoria 7-9 ani sunt 32 de cazuri, iar la copiii între 10 și 13 ani se înregistrează cel mai mare număr de cazuri (61), indicând că preadolescenții sunt cei mai susceptibili la munca forțată. Nu în ultimul rând, copiii cu vârste între 14 și 17 ani sunt implicați în 48 de cazuri.

Cei mai vulnerabili copii sunt cei care se află în plasament, care beneficiază de servicii sociale, provin din familii disfuncționale sau se confruntă cu sărăcie extremă. Cei mai mulți minori traficați au niveluri scăzute de educație, deoarece au abandonat învățământul formal din cauza circumstanțelor dificile de viață.  

O altă formă de vulnerabilitate o reprezintă exploatarea copiilor prin munca în gospodărie. Deși nu constituie o categorie în sine, copii, în special cei proveniți din medii defavorizate, sunt implicați adesea în munca gospodărească, sacrificându-și educația. Această situație este percepută frecvent ca o normă în anumite comunități, deși ar trebui considerată o formă de abuz.

37% dintre adolescenți lipsesc de la şcoală pentru că trebuie să lucreze în gospodărie. Media zilnică de lucru este de două ore, ceea ce combinat cu programul de școală, navetă și teme încarcă extrem de mult programul adolescenților: 46% dintre ei acuză oboseală din cauza faptului că muncesc, la câmp, în gospodărie și pentru creșterea animalelor.

 Alături de sărăcie, lipsa de atractivitate a școlii reprezintă o altă cauză a abandonului școlar din mediul rural. Aproape jumătate (47%) dintre adolescenți spun că nu le place școala niciodată sau le place doar uneori.

„România are o legislație complexă care să protejeze copiii de exploatarea economică și de munci grele. Cu toate acestea, fenomenul rămâne foarte puțin recunoscut și, în continuare, subraportat. Mai mult decât atât, procentul copiilor care muncesc în gospodărie în detrimentul educației este realmente îngrijorător. Datele indică faptul că în mediul rural există mai mulți copii care muncesc comparativ cu cei din mediul urban, în special în activități agricole, în gospodării și la îngrijirea animalelor.

Datele pot fi coroborate și cu numărul mai mare de copii din mediul rural care abandonează școala. Lipsa de participare școlară este un factor favorizant pentru implicarea copiilor în muncă.” a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

Conform unui studiu World Vision România, pentru aproape jumătate (47%) dintre adolescenți, una dintre priorități este să fie pe banii lor. Cu toate acestea, fiind insuficient ascultați și informați,  tineri nu își cunosc drepturile și nici riscurile la care se expun: mai mult de jumătate (54%) dintre copiii declară că nu au fost consultați nici măcar o dată cu privire la deciziile care îi afectează în mod direct.

World Vision România este o organizație care desfășoară programe de educație, intervenție umanitară de urgență, dezvoltare și advocacy, punând în centrul activității sale bunăstarea copilului. Organizația se concentrează asupra muncii cu copiii, familiile și comunitățile, în scopul depășirii sărăciei și nedreptății.