Ultimele şapte ediţii ale Jocurilor Olimpice de vară ne-au obişnuit ca gimnastica artistică feminină să aibă o contribuţie însemnată la bilanţul delegaţiei ţării noastre. La fel ar putea sta lucrurile şi la Atena, chiar dacă, până în prezent, s-a desfăşurat doar proba pe echipe. Titlul olimpic, cucerit într-o manieră entuziasmantă de elevele antrenorilor Belu şi Bitang, dă speranţe că ele vor "recidiva" sau vor urca măcar pe celelalte trepte ale podiumului şi în finalele de la individual compus şi pe aparate. Performanţa României este cu atât mai importantă cu cât a reuşit să reediteze rezultatul de la Sidney cu o altă echipă, care nu a fost scutită de convulsii înaintea acestei competiţii. Atât de apreciaţi, de unii, şi huliţi, de către alţii, Octavian Belu şi Mariana Bitang au meritul de a fi asigurat lotului echilibrul, disciplina, dar şi pregătirea necesară unei întreceri de asemenea anvergură, pentru că, după cum se ştie, este dificil să ajungi în vârf, dar este şi mai greu să te menţii acolo. Locul Andreei Răducan, Simonei Amânar, Mariei Olaru, Claudiei Presecan, Loredanei Boboc şi Andreei Isărescu, laureate în urmă cu patru ani, a fost luat de Cătălina Ponor, Oana Ban, Alexandra Eremia, Monica Roşu, Oana Sofronie, Silvia Stroescu, care au demonstrat, încă o dată, că gimnastica este pe mâini bune. Izbânda lor vine la 20 de ani de la primul triumf românesc în această probă, care le-a avut ca protagoniste pe Ecaterina Szabo, sportiva din România medaliată de cele mai multe ori cu aur (4) la o ediţie a JO, Mihaela Stănuleţ, Doina Stăiculescu, Simona Pauca, Cristina Grigoraş, Laura Cutina şi Lavinia Agache. Tot o premieră a fost şi "bronzul" cucerit în 1956, la Melbourne, de către Elena Sacalici, Elena Leuştean, Elena Fodor Dobrovolschi, Georgeta Hurmuzachi, Sonia Iovan şi Emilia Vătăşoiu sau "argintul" din 1976 de la Montreal, obţinut de Nadia Comăneci, Teodora Ungureanu, Mariana Constantin, Anca Grigoraş, Gabriela Truşcă, Georgeta Gabor, sub comanda antrenorilor Bela şi Martha Karoly. Făcând această întoarcere în timp, n-ar fi normal să nu rememorăm medaliile de bronz din 1960 (Roma) şi 1996 (Atlanta) sau de argint din 1980 (Moscova), 1988 (Seul), 1992 (Barcelona), care vine să certifice că gimnastica feminină românească reprezintă un izvor nesecat de valori.