Continuăm mini-serialul cu cei mai buni, cei mai importanți jucători din istorie ai clubului CAO/NAC Oradea, așa cum sunt ei prezentați într-o viitoare carte „Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea'' care urmează să vadă lumina tiparului în curând. Astăzi este rândul lui Gheorghe Vaczi, golgheterul lui CAO (ICO) în anul cuceriririi titlului (1949).

Gheorghe Váczi și-a lăsat puternic amprenta asupra activității clubului orădean după marele război mondial. A fost probabil cel mai important jucător (atacant sigur) pentru clubul ICO în anul cuceririi trofeului suprem în România (1949) dar a avut un rol important și la câștigarea Cupei României în 1956 chiar dacă spre finalul anului, al competiției, a fost nevoit să stea pe margine din cauza unei accidentări sâcâitoare.

Gheorghe Váczi s-a născut pe 4 august 1922, la Mediaş, și a fost una dintre principalele vedete ale fotbalului orădean, pentru cel puțin o perioadă de cinci ani. El a fost apreciat pentru activitatea sa sportivă și în alte zone ale țării, mai ales la Arad.

Despre Gheorghe Váczi se spune că nu și-a mai pierdut timpul cu evoluțiile la juniori și tineret, el făcând pasul hotărât direct la seniori! Frumoasa-i carieră a început de-a dreptul la seniorii echipei Vitrometan Mediaș între anii 1938-1940, această echipă fiind atunci componentă a Diviziei „C''. Tânărul Váczi, la doar 16 ani, a pornit fără rețineri pe calea deplinei afirmări. Grăbit să pornească pe drumul fascinant al consacrări, juniorul Vaczi, a „ars etapele'' obișnuite pe scara afirmării devenind, la doar 16 ani, golgheterul Diviziei „C'' cu nu mai puțin de 75 de goluri înscrise, uimind pe toată lumea.

Evident că evoluțiile sale nu puteau fi trecute cu vederea de conducătorii diferitelor grupări din eşaloanele superioare care s-au înghesuit să-l oferteze. A urmat, firesc, transferul la echipe din ţară şi apoi chiar din străinătate. După o perioada petrecută la echipa din oraşul natal, s-a transferat la Târgu Mureş, apoi la Cluj-Napoca. Cu  AC (CFR) Cluj va evolua în perioada 1941-1943 în NB I jucând în 48 de partide și marcând 26 de goluri. Fiind înrolat cătană de administrația maghiară, în continuare a urmat o aventură plină de învățăminte la Viena unde a evoluat, timp de opt luni, la celebra SC Wacker Viena. Aici a ajuns în 1943 când a primit ordinul de chemare și a jucat din postura de soldat necombatant. La Wacker Wien a jucat alături de jucători celebri precum Zvisek și Hahnemann, acumulând experiență. Și-a continuat activitatea apoi, timp de doi ani, în NB II, la ETO Győr (Ungaria). A revenit în țară în anul 1946 jucând pentru CFR Ferar Cluj.

Un an mai târziu, în 1947, poposeşte în sfârşit la Oradea unde se consacră pe deplin și evoluează cu succes timp de 5 ani, până în 1952. Astfel, în ediția 1948-1949, a devenit campion cu ICO (CAO/NAC) Oradea, cucerind şi titlul de golgheter cu 24 de goluri. Peste doi ani avea să fie din nou cel mai prolific jucător al primei divizii graţie celor 23 de reuşite tot sub tricoul alb-verde al lui CAO/NAC Oradea, devenită ICO.

Fragment din „Istoria clubului de fotbal CAO/NAC Oradea''.

(Continuare în ediția următoare)