* crede Szijarto Levente, jucător la BC Asesoft Ploieşti, un jucător crescut şi lansat spre baschetul mare de LPS CSŞ Oradea Unul dintre cele mai promiţătoare talente ale baschetului orădean, descoperit şi crescut de prof. Dragoş Oprea, este baschetbalistul Szijarto Levente, jucător care şi-a început cariera la echipa de juniori a Liceului cu Program Sportiv Bihorul, de unde, în urmă cu patru ani, a fost "racolat" de West Petrom Arad, o echipă în mare vogă, care urmărea să-şi creeze o formaţie de top. Şi pentru că au fost bani, condiţii de pregătire şi antrenori competenţi, succesele n-au întârziat să apară. Sub tricoul arădean, Szijarto a fost de două ori consecutiv campion naţional al României, plus de două ori vicecampion, performanţe deosebite pentru un jucător care abia a împlinit 21 de ani. Plecat spre alte meleaguri pentru a se împlini profesional şi material, în momentul de faţă el fiind legitimat la Asesoft Ploieşti, o formaţie considerată favorită în lupta pentru titlu, orădeanul Szijarto Levente a fost mereu cu sufletul alături de oraşul natal, urmărind cu regret decăderea baschetului din oraşul de pe Criş, dar continuând să spere că, nu peste mult, acest sport va redeveni ceea ce a fost şi atunci n-ar fi exclusă o revenire a sa în echipa din oraşul său natal. Prezent cu actuala sa formaţie la partida de pregătire cu CAO, jucătorul orădean a avut amabilitatea de a ne acorda prezentul interviu. - După ce ai jucat ani buni la Arad (n.r. - patru ani), ai ales să joci la Ploieşti. Ce te-a împins să faci acest pas? - Decizia de a juca la Ploieşti a avut la bază doi factori: antrenorul şi banii. Am lucrat foarte bine cu Dragan Petricevici, un antrenor excelent, după părerea mea, care ştie să se facă ascultat. A contat, desigur, şi aspectul financiar, superior celui de la Arad, astfel că m-am hotărât să fac acest pas. Mă bucur că voi juca alături de concitadinii mei, Toni Alexe şi Rareş Apostol, cu care m-am înţeles perfect şi la West Petrom. - Reprezintă un atu faptul că îl vei avea antrenor pe Dragan Petricevici? - Da, fără discuţie. Este un antrenor foarte bun, ştie să impună disciplina la echipă. Până la venirea lui, la Arad, aceasta era problema, fiecare juca puţin după ureche. După ce a antrenat în Israel, a venit cu ideea că jucătorii sunt profesionişti şi tratează antrenamentele şi jocul cu aceeaşi seriozitate. Cred că va face treabă bună la Ploieşti, pentru că, atunci când ai sub comanda ta jucători ca Helcioiu, Alexe, Apostol sau Pălâi, cărora li se adaugă trei jucători străini, Arnautovici, Zekovici şi un jucător care a jucat la Steaua Roşie Belgrad şi în Portugalia, rezultatele nu pot fi decât foarte bune. Este bine că voi juca alături de ei, a contat mult şi acest aspect în luarea unei decizii. - Care este obiectivul fixat de conducerea echipei din Ploieşti? - Obiectivele noastre sunt câştigarea campionatului şi a Cupei României, precum şi calificarea în Final Four. Cred că putem realiza toate acestea, mai ales că am jucat cu West Petrom şi i-am învins, ar fi şi Dinamo, echipă care cred că ne poate pune probleme. Lupta pentru supremaţie se va da între noi, Dinamo şi Arad. Timp pentru retuşuri ale jocului mai este, vom participa la turneul de la Cluj şi cel de la Ploieşti, unde ne vom putea testa potenţialul real. - Crezi că a crescut nivelul baschetului românesc? - Cu siguranţă. Faptul că s-au adus jucători străini, chiar dacă nu de prim plan, a contat enorm. Ei adus o mentalitate nouă, de profesionism adevărat, care s-a impregnat şi în modul de gândire al jucătorilor noştri. Înainte erau doar Sibiul şi Dinamo, acum situaţia este cu totul alta, lupta la vârf se dă între mai multe echipe. Cred totuşi că ar trebui pus un accent mai mare pe munca cu juniorii. Trebuie să se ocupe mai mult cu ei, aşa cum a făcut cu mine prof. Oprea, care m-a îndrumat şi mi-a fost alături întotdeauna. Tot timpul este loc de mai mult şi eu puteam face mai mult, nu poţi să fii niciodată mulţumit de tine. - Românilor le mai place baschetul? - Puteţi fi sigur de asta. Când am ajuns la Arad, veneau la meciuri 30-40 de spectatori. Am câştigat tot mai multe jocuri, am ajuns în play-off, deja aveam 6-800 de spectatori. În finală, am avut 2000 de susţinători, acest număr menţinându-se constant, apoi, la toate meciurile. Aşadar, dacă joci frumos şi ai rezultate, publicul va veni şi va fi aproape de echipă. Şi copiii sunt interesaţi de baschet, pentru că au modele de urmat, pe care le pot vedea pe viu, nu la televizor, în partidele din NBA. - Ţi-ai dori să joci vreodată, din nou, la Oradea? - Dacă ar fi o echipă serioasă, aş juca cu mare plăcere. Este cu totul altceva să joc pentru oraşul în care m-am născut şi nu pentru cineva care mă plăteşte mai mult. Dacă investitorul nu este respectat, atunci nu va putea face nimic. Sper ca această echipă orădeană nou înfiinţată să aibă viitor şi să reprezinte semnalul revigorării baschetului orădean.