Aproape toate sunt previzibile. Vizionezi începutul şi bănuieşti deja cum se va termina totul. Nu vorbesc despre campaniile electorale, desigur, ci despre filme. Ni se întâmplă din ce în ce mai des să experimentăm sentimentul acesta de deja vu. Apoi, de multe ori ieşim din sălile de cinema privind în gol şi gândindu-ne că, pe drept cuvânt, am fi scos un scenariu mult mai palpitant, dacă ne-am fi dat osteneala. Zeci de producţii cu titluri măreţe în lume, cele mai anticipate filme se dovedesc a fi, în final, cele mai simple, negândite filme, cu o acţiune şi un final previzibile. Iar coloana sonoră lasă în cele mai multe cazuri de dorit. Hmm… să vă spun o poveste. Un fost mercenar pe nume Creasy (Denzel Washington), devenit alcoolic pentru că nu mai are motive să trăiască, vizitează un vechi prieten în Mexic. Acesta îi recomandă un job şi anume acela de bodyguard. Va trebui să păzească nu un club, ci dimpotrivă, pe fiica unui afacerist din Mexic, unde, la fiecare 5 minute, au loc două, trei răpiri. Având în vedere fostul său domeniu de activitate, Creasy este considerat ca fiind un candidat ce îndeplineşte toate cerinţele pentru a o proteja pe fetiţă. Fiind antisocial, zgârcit la vorbă, Creasy nu ajunge să stabilească o legătură strâsă cu fetiţa pe nume Pita Ramos (Dakota Fanning). Cu timpul, Creasy devine extrem de ataşat de ea, îi dă sfaturi şi o ajută cu multe lucruri. Aici intervine momentul culminant. Fetiţa este răpită, iar bodyguardul simte o sete de razbunare înfricoşătoare. Cu un arsenal întreg de arme şi înarmat cu mult curaj şi furie, îi vânează încet pe toţi cei care fac parte din această organzaţie responsabilă pentru răpirea fetiţei. Modul în care o face, vă garantez, este unul cum nu aţi mai văzut în alte filme. Pe tot parcursul filmului, Denzel are o serie de replici şi răspunsuri inteligente, devenite motouri ale filmului. Acţiunea este imprevizibilă, luând întorsături ce vă vor lăsa cu gura căscată în mod garantat. În final, Creasy stă faţă în faţă cu tânăra răpită, dar costul răscumpărării este unul mult mai valoros decât banii. Spre sfârşitul filmului e de recomandat să ţineţi pachetul cu batiste de hârtie aproape, asta în funcţie de nivelul de sensibilitate la care aţi ajuns. Pe scurt, este un film mult mai dur decât Kill Bill, mai dramatic decât Forrest Gump, cu o acţiune mai captivantă ca Mission Impossible, cu o coloană sonoră mult mai bună decât Titanic şi cu un personaj mai nervos decât James Bond. E "Man On Fire".