Au sosit puţine plicuri, dar avem optimismul că odată cu toamna se vor înteţi inspiraţiile, nu melancoliile... Lumea omului creator are nevoie de melancolii ironice, ca o fină răzbunare pe soartă, cu artă! Nicolae Puie (originar din satul Vintere. Vrea să-i trecem sub tăcere actualul domiciliu...): "Mica dvs. scrisoare mi-a adus aminte de regretatul ziarist Ioan Creţu, răpus pe baricadele cotidianului... Versurile expediate le expediem şi noi în gol, pentru că, veţi fi de acord, eterul are în el însuşi dumnezeirea, însemnând cu totul altceva. Reveniţi şi nu zăboviţi!" Ghiţă Păpălău (Băiţa-sat): "Vă cam bateţi joc de orăşenii vecini din Nucet: "Cine şade la baracă/ Niciodată nu se-mbracă,/ Nici nu ştie ce să facă"... etc. etc. (Strada dinspre mină). Şi, pe deasupra, aceste versuri le-am mai auzit, nu sunt ale dvs. şi nici nu vă reprezintă, întrucât, dacă spuneţi în scrisoare adevărul, sunteţi tehnician de mină. Ne-aţi minţit, cum s-ar zice, ne-aţi minat, ne-aţi mânat... Speraţi, lucraţi şi vă inspiraţi de la ortacii-fraţi!" Cuore Ardelean (pseudonim, Oradea, fără stradă, fără număr) N-aţi binevoit să vă dezvăluiţi strada şi numărul; aceasta nu importă! Ne-aţi adus o bucurie în versuri: "Toamnă dragă, eu îţi scriu,/ Pe carton şi pe hârtie,/ Şi pe vinul rubiniu,/ Poezia-mi rubinie,/ Apoi fie ce-o să fie,/ Vin şi ţuică (palincă) de drojdie!" (Toamna orădeană) Nu este lungă, nici rea, această alertă însăilare. Sunt şi alte citate demne, dar spaţiul nu ne permite şi mai departe, tăcere, cum s-a exprimat prinţul nefericit danez, Hamlet... Of, o băturăm, la fotbal, sau nu, pe Dania?... Mai trimiteţi: Nelu Ostropelu, Guţă Şrapnelu, Adrian Şpan, Stelian Stelian, Ionuţ Guzgan, Petru Maian (toate pseudonime!), Ionel Avram, Vergelu Dan, Ispas Afganistan (şi acesta pseudonim!). Fraţilor, curaj în dezvăluirea numelui adevărat. Vă înţeleg, totuşi: vreţi să vă faceţi rost de nume şi renume! Ajută, Doamne!