Terapia Bach - esenţe florale pentru trup si suflet Astăzi nu mai este o noutate că bolile au o cauză psihică, iar stările sufleteşti ne influenţează direct sănătatea. teama, nesiguranţa, singurătatea, supărarea, neliniştea, stresul, frica sunt doar câţiva factori care ne pot îmbolnăvi, chiar foarte grav. În ultima vreme, importanţa esenţelor florale a fost redescoperită de medicul englez Edward Bach (1886 - 1936), cunoscut pentru studiile sale în domeniul bacteriologiei, imunologiei, homeopatiei şi al medicinei naturiste, şi recunoscut în prezent, ca pionier al aromoterapiei.. La începutul anilor ?30 doctorul a abandonat medicina clasică, preferând să se întoarcă la natură şi să creeze din plante un medicament mai sănătos. Pe parcursul a zeci de ani de practică medicală, Edward Bach a întâlnit pacienţi dintre cei mai diverşi. Ca medic cu experienţă, el a observat că indiferent de durerea fizică de care se plângea pacientul, de fiecare dată exista şi o cauză emoţională. Din punctul lui de vedere, fizicul şi psihicul nu se pot disocia. Boala, considera el, este de fapt o reflectare fizică a lipsei liniştii sufleteşti, consecinţa directă a disarmoniei dintre eul nostru interior - spiritual - şi emoţiile şi atitudinile pe care le resimţim de-a lungul vieţii, adică expresia personalităţii. De aceea Bach recomanda înainte de tratarea deficienţelor de caracter ale pacientului. În istoria medicinei a rămas întipărită celebra sa frază: Să tratăm pacientul, nu boala; să tratăm cauza, nu efectul. Conform teoriei sale, vibraţiile florilor au capacitatea de a înlătura dispoziţiile perturbatoare la nivelul organismului uman. De aceea, ele sunt deosebit de importante pentru armonia noastră fizică şi sufletească. Plantele trebuie urmăritre din faza de răsad şi pânăî când ajung la maturitate, iar condiţiile lor de creştere nu trebuie deloc influenţate. Se culeg numai florile, care se pun în farfurii de sticlă, în apă de izvor şi se lasă la soare câteva ore. În acest fel, apa preia vibraţia florilor. Pentru ca aceasta vibraţie să nu fie afectată de eventuale micro-organisme ce s-ar putea dezvolta în masa lichidului, se adaugă o anumită cantitate de alcool şi se obţine o esenţă-mamă. Calitatea esenţelor depinde de foarte mulţi factori: fazele Lunii, influenţa energetică a locului de unde se culeg florile, precum şi umiditatea atmosferică din momentul recoltării. De aceea, nu oricine poate realiza astfel de esenţe. În lume sunt recunoscuţi doar doi producători de esenţe florale Bach: unul în Anglia, şi altul în Germania. De asemenea, este necesară, pentru o mai bună eficienţă a tratamentului, efectuarea unui test psihologic, de această dată - de culoare. Pacientul trebuie să răspundă care culoare îi place mai mult, ceea ce poate lămuri înclinaţiile psihologice pe care le are. În final, pentru o mai bună precizie a diagnosticului, se recurge la vizualizarea interacţiunii aurei pacientului cu cea a esenţelor florale, alegându-se numai esenţele care fac bine sau foarte bine celui bolnav. După ce s-a realizat încadrarea pacientului într-o anumită tipologie Bac, i se dă o sticluţă cu un amestec din esenţele florale, din care i se vor administra 3 sau 4 picături, de 3-4 ori pe zi. Astfel, se tratează stările psihice perturbatoare, care pot duce la diverse îmbolnăviri ale corpului fizic. Se tratează cauza şi, automat, în măsura în care nu au fost afectate organele corpului, se rezolvă şi efectul. Ca şi în homeopatie, se tratează bolnavul şi nu boala. Cât despre bolile pe care le vindecă, trebuie amintite nevrozele depresive, stări de anxietate (depresii anxioase), stres, distonii neurovegetative, fobii de toate felurile, tulburări obsesive, anorexie, bulimie, ameliorări în isterie, epilepsie, psihopatie (tulburări de comportament) şi chiar în schizofrenie paranoidă. Pe scurt, restabilind armonia stărilor sufleteşti, organismul ştie singur ce are de făcut. Important este să fie îndepărtate cauzele care au produs boala. Dacă efectele bolii asupra organismului nu sunt ireversibile, se poate spune că boala este vindecabilă. *** Cura de grâu încolţit - un tratament eficient, fără pericol Grâul încolţit, aliment de bază pentru adepţii alimentaţiei naturale, poate fi utilizat şi în cure menite să refacă starea de sănătate. Aşa cum spun nutriţioniştii, cura cu grâu încolţit este eficientă şi lipsită de pericole. Singurele efecte neplăcute, trecătoare, pot să apară doar în cazul suferinzilor de constipaţie cronică, dar ele pot fi evitate dacă grâul se consumă în amestec cu lapte crud, proaspăt şi bine şi strecurat. O cură cu grău încolţit durează în tre 2-4 săptămâni. Îmbunătăţirea evidentă a stării de sănătate şi vitalitate survine după primele 7-10 zile şi se accentuează progresiv pe durata curei, în caz de boală ajungându-se la vindecare. Repetarea curei se poate face după cel puţin 10 zile de pauză, de câte ori este necesar. Pe durata curei este recomandată suprimarea pâinii din alimentaţie sau măcar diminuarea cantităţii zilnice consumate, pentru evitarea îngrăşării. Prin cure de grâu încolţit repetate o mai lungă perioadă de timp şi folosite ca adjuvant în tratamentul obişnuit alopat, pot fi ameliorate şi vindecate numeroase suferinţe: calvbiţia sau căderea sporadică a părului, slăbirea vederii şi auzului, probleme de echilibru şi mişcare, boli renale, paralizii reversibile sau tumori cu diverse localizări. Porţia zilnică necesară se prepară proaspătă, în vas nemetalic. cÂte 100 grame boabe alese de grău, bine spălate, se pun într-un vas cu apă călduţă (nu fierbinte!), se acoperă cu pânză şi se lasă la loc cald 24-72 de ore, după anotimp, până apare pe fiecare bob un mic punct alb (germene). De două ori pe zi, boabele se clătesc uşor şi se schimbă apa călduţă din vas. După încolţire, boabele se clătesc, se pot măcina şi se consumă dimineaţa, pe stomacul gol, şi seara, ca atare sau în amestec cu o lingură de miere de albine ori lapte. Suferinzii de constipaţie tolerează bine cura dacă grâul măcinat este amestecat cu mere rase, iar cei anemici îl pot amesteca şi cu nucă măcinată. Alimentul este foarte gustos şi poate fi administrat copiilor în jumătate de cantitate. *** Resturile alimentare din gură afectează dinţii În lipsa unui tratament care, adesea, pare complicat, extracţia dentară rezolvă rapid durerea. Însă, această lipsă creează diverse neplăceri: digestie defectuoasă, imafgine neplăcută. de regulă, în locul dinţilor lipsă, se pun proteze dentare. Dacă dinţii rămaşi, cât şi protezele dentare, nu se îngrijesc bine, pot să apară complicaţii. Pentru a preveni acest neplăcut fenomen care, de multe ori, se întâlneşte la tineri, este indicat ca după fiecare masă, să se spele corect dinţii, chiar şi atunci când se mănâncă ceva uşor, fructe sau supe. Se clăteşte bine gura cu apă călduţă, astfel încvât resturile alimentare să fie eliminate. Acest lucru pentru că resturile alimentare rămase în cavitatea bucală se descompun în 40-60 de minute şi atacă smalţul dinţilor, dând naştere la carii. Afectate vor fi şi gingiile. Cariile superficiale, aflate în stadiu incipient, se depistează doar la controlul stomatologic, care este bine să se facă de două ori pe an. *** Automasajul îndepartează surplusul de greutate Depunerile de grăsime, ca şi prevenirea celulitei, se pot îndepărta printr-un automasaj general, făcut sistematic. de originehormonală, genetică sau pur şi simplu din cauza lipsei de mişcare, a stresului sau a greşelilor de alimentaţie, oricine poate avea celulită. Boala poate fi prevenită, dar şi îndepărtată prin activarea circulaţiei sângelui, prin masarea zonelor respective. În zona cervico-dorsală, masajul poate fi făcut cu ajutorul jetului puternic de apă. regiunile din zionele coapselor se pot masa prin mişcări circulare, de frământare, presare şi netezire, iar pe suprafaţa abdomenului se pot face mişcări uşoare, de netezire. Zona spatelui se masează cu ajutorul unui prosop sau burete aspru - afirmă kinetoterapeuţii. *** Apariţia ticurilor la adulţi este aproape imposibilă Privim adesea, cu mirare sau compasiune, către cei care îşi mişcă fălcile, umerii sau capul în mod evident, sau îşi duc mâna la frunte, aramjându-şi la fiecare câteva secunde o imaginară şuviţă de păr. Aceste gesturi automate - şi imposibil de stăpânit în mod voluntar! - poartă denumirea populară de ticuri. Psihologii nu le consideră ca fiind mişcări care apar la anumite intervale de timp, ci ca acţiuni stereotipice, care fac ca omul respectiv să aibă un comportament nefiresc. Ori de câte ori anumite mişcări contravin logicii evenimentului pe care pacientul respectiv îl execută, mişcări care au caracter repetitiv - mişcări la nivelul pleoapelor, buzelor, umerilor, - pot fi etichetate ca ticuri doar dacă au şi caracter reverberant, adică se repetă cu o anumită frecvenţă. Cel mai adesea, ticurile traduc o suferinţă cerebrală în antecedente, o microleziune sau şi un comportament nevrotic care fac pe persoana respectivă să aibă în sobconştientul său manifestări pe care nu şi le poate controla. Foarte multe persoane au ticuri, ele apar în copilărie, şi foarte rar la adulţi, având tendinţa să evolueze. Pe măsură ce sunt amendate de cei din jur, pacientul le înlocuieşte cu altele. La copii, în unele situaţii este specifică hiperkinezia, care face ca acel copil să fie extrem de dinamic, capricios, cu probleme de comportament. La adulţi, a spune că dezveţi o persoană de ticuri reprezintă o afirmaţie eronată. Acest lucru presupune ca ea să aibă conştienţa totală a existenţei acelor ticuri şi posibilitatea de a şi le înfrâna. Ticurile pot fi blocate pe o anumită perioadă dar, atunci când persoana se concentrează pe o altă activitate - vor reapărea în mod inconştient. La întrebarea cum se tratează ticurile - psihologii răspund că ele ar trebui tratate, în primul rând, prin tratament psihoterapeutic. Terapia medicamentoasă are adesea rolul de a micşora amplitudinea, de a seda persoana pentru a le estompa, dar nu pentru a le elimina definitiv. La această oră încă nu există un medicament anti-tic. Poate pe viitor. *** Femeile însărcinate din WTC au născut copii mai mici Femeile însărcinate care se aflau în apropierea sau în turnurile gemene World Trade Center în momentul atacurilor teroriste din urmă cu doi ani au adus pe lume copii mai mici decît media, transmite DPA. Un studiu publicat în Journal of the American Medical Association arată că femeile afectate direct de tragedia din 11 septembrie au dat naştere unor copii mai mici decât cele din alte zone ale oraşului New York. Cercetătorii au sugerat că poluarea aerului rezultată în urma exploziei clădirilor este cauza cea mai probabilă a acestui fenomen. Ei au studiat 182 de femei însărcinate care se aflau în WTC sau în apropierea acestuia şi au descoperit că 8% dintre bebeluşii acestor femei au avut dimensiuni mai reduse decât media, faţă de numai 4% în cazul femeilor care s-au aflat departe de locul atentatului. Bebeluşii au avut, însă, toţi la naştere peste 2,4 kilograme, greutate care reprezintă pragul critic.