La 21 iunie, ora 11 și 24 de minute, are loc solstițiul de vară. Este cea mai lungă zi din an, durata zilei fiind de 15 ore și 32 de minute, iar cea a nopții de 8 ore și 28 de minute. Solstițiul de vară marchează începutul verii astronomice.

 

Denumirea de solstițiu („Soarele stă”) este dată de faptul că, la data respectivă, are loc schimbarea gradientului mișcării Soarelui în raport cu declinațiile acestuia. Crepusculul are durata maximă din an, iar la latitudinile ridicate, crepusculul se prelungește toată noaptea, locuitorii regiunilor respective fiind martorii frumoaselor „nopți albe”, potrivit sursei citate.

Solstițiul reprezintă cele două momente ale anului când Soarele se află la cea mai mare sau la cea mai mică înălțime față de ecuator. Pământul execută atât o mișcare anuală de revoluție în jurul Soarelui, cât și o mișcare diurnă de rotație în jurul axei polilor tereștri. Axa polilor Pământului nu este constant perpendiculară pe planul orbitei Pământului. Datorită acestui fenomen, cele două emisfere terestre sunt iluminate de Soare inegal în decurs de un an, fapt ce generează la latitudinile medii inegalitatea zilelor și a nopților, precum și succesiunea anotimpurilor.

În emisfera sudică, solstițiul este plasat temporal în jurul datei de 21 decembrie, marcând începutul iernii.

 

Tradiția populară

Tradiția și superstițiile privind solstițiul de vară au rădăcini străvechi, fiindcă cea mai lungă zi (iluminată de Soare) a anului este considerată punct de balanță, de răscruce, de schimbare.

Atotputernicia soarelui de la solstițiu se celebrează, în tradițiile românesti, prin focurile de Sânziene, aprinse pe locul cel mai ridicat. Încinși cu brâuri de pelin, oamenii se rotesc în jurul focului, apoi aruncă aceste brâuri ca să ardă odată cu toate posibilele necazuri care ar fi să vină.

Din vremuri străvechi, solstițiul de vară a constituit un mare prilej de bucurie și sărbătoare, fiind legat de momentul strângerii recoltei. La început, serbarea coincidea cu data solstițiului, adică 21 iunie. Mai târziu, ceremonialul a fost mutat la data de 24 iunie (Noaptea de Sânziene), mai târziu adoptată de biserică, ziua fiind dedicată nașterii Sfântului Proroc Ioan Botezătorul.

În timp, Noaptea de Sânziene - cum este denumită în folclorul românesc - a devenit o serbare populară, cu caracter tradițional, care se desfășoară diferit în funcție de regiune. Pentru țărani, această zi este foarte importantă pentru prognoza vremii. În tradiția populară, se crede că, dacă plouă de Sfântul Ioan Botezătorul (Sânziene) sau după, este de rău augur deoarece următoarele 40 de zile va ploua neîncetat, deci recolta de grâu, alune de pădure și salată va fi distrusă, potrivit etnologului Ion Ghinoiu, în volumul „Zile și mituri. Calendarul țăranului român” (2000).

După data de 21 iunie, durata zilei va începe sa scadă, iar cea a nopții să crească, timp de 6 luni, până la 21 decembrie, momentul solstițiului de iarnă. În emisfera sudică a pământului fenomenul se derulează invers.

În 2027, solstițiul de vară va avea loc tot la data de 21 iunie, la ora 17 și 11 de minute, menționează https://astro-urseanu.ro/.

O zi sărbătorită global

Ziua internațională a sărbătorii solstițiului este marcată anual de Organizația Națiunilor Unite (ONU) la data de 21 iunie, pentru a evidenția importanța culturală, spirituală și istorică a solstițiului pentru numeroase popoare ale lumii. A fost proclamată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite prin Rezoluția A/RES/73/300.

ONU a decis celebrarea solstițiului ca întruchipare a unității moștenirii culturale și a tradițiilor de secole. 
Denumirea de solstițiu, din latinescul „solstitium”, înseamnă „soare nemișcat” și se produc două astfel de fenomene anual: în jurul datei de 21 iunie (cunoscut în mod obișnuit ca „solstițiul de vară”, prima zi de vară și cea mai lungă zi a anului) și 21 decembrie (cunoscut în mod obișnuit ca „solstițiul de iarnă”, prima zi de iarnă și cea mai scurtă zi a anului, iluminată de Soare).

Pe de altă parte, un echinocțiu - derivat din latinescul „aequinoctium”, de la aequus (egal) și nox (noaptea) - este de obicei considerat ca momentul în care Soarele se află deasupra Ecuatorului, iar acest fenomen apare de două ori în fiecare an: în jurul datei de 20 martie (denumit „echinocțiul de primăvară”, deoarece marchează începutul primăverii în majoritatea culturilor) și 23 septembrie (numit „echinocțiul de toamnă”, marcând începutul toamnei). Atât datele solstițiului, cât și cele ale echinocțiului sunt marcate în culturile popoarelor prin diverse manifestări devenite tradiționale, unele de secole.

În multe țări europene, solstițiul de vară este sărbătorit prin focuri ritualice, dansuri și cântece populare. În statele nordice, precum Suedia și Finlanda, această perioadă este una dintre cele mai importante sărbători ale anului. De asemenea, populațiile indigene din diferite regiuni ale lumii păstrează ceremonii străvechi care marchează relația dintre om și mediul înconjurător.
În societățile noastre din ce în ce mai diverse, este esențial să se asigure o interacțiune armonioasă între oameni și grupuri cu identități culturale variate și dinamice, precum și disponibilitatea acestora de a trăi împreună. În acest sens, diversitatea culturală este moștenirea comună a umanității și ar trebui recunoscută și afirmată în beneficiul generațiilor prezente și viitoare, se notează pe site-ul dedicat zilei.
Ziua internațională a sărbătorii solstițiului are și un rol educativ. Ea îi încurajează pe oameni să înțeleagă fenomenele astronomice și să aprecieze cunoștințele transmise de generațiile anterioare. În școli, muzee și centre culturale sunt organizate prezentări despre mișcarea Pământului în jurul Soarelui, despre tradițiile asociate solstițiului și despre importanța protejării patrimoniului cultural.

Solstițiile și echinocțiile sunt momente astronomice care delimitează cele patru anotimpuri, care se produc atunci când Soarele ocupă aparent o anumită poziție pe cer. După cum este cunoscut, mișcarea aparentă a Soarelui pe sfera cerească, determinată de mișcarea reală a Pământului pe orbita sa, generează pentru latitudinile noastre inegalitatea duratei zilelor și nopților la diferite momente ale anului, datorită poziției aproximativ fixe în spațiu a axei de rotație a Pământului, precum și a înclinării sale față de planul orbitei acestuia.