De la înfiinţarea sa, prin hotărâre guvernamentală, în 1983, Policlinica cu plată, din strada Enescu nr. 14 (clădire oferită noii unităţi sanitare cu documente legale), a traversat perioade bune, dar şi tulburi, serviciile medicale prestate către populaţie diversificându-se totuşi. Episodul privatizării din 1990-1993 (fără a declara în prealabil, ca în alte oraşe, falimentul) a ţinut o bună bucată de vreme trează atenţia publicului, prin ineditul discuţiilor purtate de cele două tabere pro şi contra privatizare. Vremea a trecut, azi, policlinica cu plată, pentru ale cărei servicii optează o anumită categorie de persoane, de regulă, cei cu venituri mai mici (respectiv tot al cincilea bihorean), asigură 130.000 de prestaţii medicale pe an, opina dr. Főldes Adalbert, directorul instituţiei. Nemulţumirea dr. Főldes este strâns legată de faptul că, deşi policlinica de stat este încadrată la unităţi publice, ea nu are acces la bani publici pentru funcţionare, iar altele, care nu sunt declarate unităţi publice, au acces la aceste fonduri. "Funcţionăm şi acum după HG 532/1991. O legislaţie coerentă, care să ţină cont de realităţile acestor unităţi sanitare, deosebite de cabinetele medicale unice private, deocamdată, nu există. Se cere doar activitate managerială corectă şi, de ce nu, cu profit! Pentru a răspunde acestor cerinţe, mărirea tarifelor ar fi una dintre soluţii, dar adresabilitatea ar scădea mult, iar populaţia ar fi frustrată de serviciile medicale cu care s-a obişnuit. Lucrăm cu tarife stabilite de Ministerul Sănătăţii, dar aprobate de Ministerul Finanţelor. Viitorul îl vom clădi, probabil, cu o nouă legislaţie. Deocamdată, nu ştim cum o scoatem la capăt fără implicarea autorităţilor", este de părere interlocutorul nostru.