Starea deplorabilă a căminelor studenţeşti din Universitatea Oradea, lipsa unui minim confort, la care se adaugă taxa de regie, care, din păcate, nu este deloc mică, îi fac pe mulţi studenţi să renunţe la această "facilitate". Totuşi, cei care, din motive financiare, nu au de ales, îşi petrec anii de studenţie în condiţii greu de suportat. Şi pentru că toate aceste lucruri se pot constata cel mai bine la faţa locului, ne-am deplasat în campus pentru a vedea cu ochii noştri cum e viaţa de student al Universităţii Oradea. În cămin, ca la gară Cu toate că există personal angajat pentru paza căminelor studenţeşti, nimeni nu te întreabă unde mergi, de unde vii, aşa că oricine poate intra nestingherit, deşi în toate căminele care se respectă accesul persoanelor străine nu se poate face decât pe bază de buletin. Despre un minim control al persoanelor care intră aici, şi care ar putea introduce diverse lucruri în incintă, nici nu poate fi vorba. O dată ajuns în cămin, te izbeşte un miros înţepător de detergent ieftin şi clor, iar priveliştea nu e nici ea mai plăcută. Într-o cameră de câţiva metri pătraţi stau îngrămădiţi patru, cinci sau chiar şase studenţi. Cei mai norocoşi au în cameră dulapuri sau frigider, pe care, însă, şi le-au adus de acasă, singurele lucruri puse la dispoziţie de conducerea Universităţii fiind paturile. În schimb, alţii, cu o situaţie materială mai proastă, sunt nevoiţi să se mulţumească cu ceea ce li s-a oferit. Şi nu puţini sunt cei care se regăsesc în această situaţie. Taxe mari, condiţii zero Problemele mai grave apar însă când intri în grupurile sanitare, dacă se pot fi numite aşa. Fiecare etaj dispune de un asemenea grup, adică de duşuri, toalete şi chiuvete, pe care, însă, timpul şi-a pus amprenta şi nici tâmplăria nu arată mai bine. Aproape toate robinetele sunt defecte şi ruginite, iar spaţiile în care au fost instalate duşurile sunt, de fapt, nişte încăperi minuscule cu geamuri pe măsură. Totuşi, studentele s-au obişnuit, de voie de nevoie, cu toate aceste "dotări" şi se adaptează, pentru că nu au încotro. "Ştim că toate aceste condiţii nu sunt tocmai cele la care ne aşteptam când am venit aici, dar ne-am obişnuit pentru că nu avem ce face. Nici căminul nu este ieftin, dar chiria la un particular este mult mai scumpă şi nu ne permitem", ne-a declarat o studentă. Unul dintre motivele pentru care tinerii nu îşi permit să locuiască în altă parte este taxa de şcolarizare substanţială, care intră în buzunarele Universităţii, dar, din păcate, este folosită în alte scopuri. Faţă în faţă cu mizeria şi degradarea căminelor studenţeşti se află Rectoratul, o clădire luxoasă, modernă şi bine întreţinută, unde situaţia este cu totul alta. Mai marii Universităţii beneficiază de lift, mochetă, iar coridoarele lucesc de curăţenie. Comparând cele două clădiri, se vede clar ce diferenţă există între afirmaţiile: "Facem mult pentru binele studenţilor", spuse, adesea, de conducerea Universităţii şi realitate...