Tentative şi acţiuni teroriste în România (II)
Fără tehnică devii... îngeraş
Pe 26 mai 1985 eram comandantul unui schimb al Serviciului care asigura paza şi apărarea ambasadelor şi a domiciliilor diplomaţilor acreditaţi în România, cele din competenţa U.S.L.A. Comanda unităţii, prin serviciul său operativ, a primit o informaţie "fierbinte": "La autoturismul unui diplomat al Ambasadei Iordaniei a fost plasată o bombă artizanală", în scopul uciderii acestuia. La faţa locului, parcarea Institutului Politehnic Bucureşti, în complexul Grozăveşti, s-au deplasat gen. Iulian Vlad, col. Ştefan Blaga, comandantul U.S.L.A., doi ingineri specialişti în dezamorsări, o grupă de luptători din Serviciul Special de Intervenţie, precum şi alte cadre din conducerea M.I. Pe drum, informaţia a fost completată: "Încărcături explozive sunt amplasate la două maşini". Cea de-a doua era a unui lider al studenţilor sirieni. Pentru a nu pune în pericol viaţa unor persoane nevinovate, luptătorii din SSI, ajutaţi de organele de miliţie, au luat măsuri specifice unui asemenea caz: devierea circulaţiei auto şi pietonale, evacuarea locatarilor din imobilele apropiate ş.a. Cei doi specialişti - lt.col. Donner Paul Alecsandru şi cpt. ing. Ion Vidrean - au trecut la verificarea celor două autoturisme. Informaţia s-a dovedit a fi reală. Mecanismele explozive s-au dovedit a fi pe bază de mercur, cu două măsuri de siguranţă la dezamorsare, executate şi amplasate de un profesionist. Cei doi specialişti şi-au asumat riscul de a le dezamorsa. Au primit ordinul de a lucra cu cea mai mare atenţie. Dispozitivul exploziv de la prima maşină a fost dezamorsat. "Spectatorilor", aflaţi la o distanţă bunicică, le-a revenit pulsul la normal. Ei nu ştiau un lucru: cei doi specialişti au "improvizat", deoarece suportul tehnic unor asemenea dezamorsări încă nu se găsea în dotarea U.S.L.A. Apoi s-au deplasat la cel de-al doilea autoturism. De data aceasta... Cel de Sus nu le-a mai fost alături.: bomba a explodat şi corpurile celor doi uslaşi-ingineri au fost spulberate.
Doi camarazi căzuţi la datorie
Cpt. ing. Vidrean lăsa în urma lui un copil minor atunci, care nu mai avea să-i spună "tată". Lt.col. ing. Donner mai avea şase luni până la pensionare. Atentatul a fost revendicat de irakienii Hassan Adil Al-Ali şi Tarek Awad, sirianul Haytham Rahmed, poreclit "doctorul" şi iordanianul Ibrahim Ali Ahmed Dawood, membri ai organizaţiei Fraţii musulmani. Unul dintre aceştia era student şi era cazat în căminul "F" al Mecanicii. Cu iuţeala fulgerului, vestea tragediei s-a răspândit în întreaga Capitală. Cuvintele sunt neputincioase pentru a descrie atmosfera creată. Toţi uslaşii care nu erau de serviciu au venit în unitate. Căzuseră la datorie doi camarazi. În ziua înmormântării am fost de serviciu şi am asistat la scene emoţionante în plină stradă. Pe Bulevardele Ana Ipătescu, Magheru, Dacia, Kisellef, pe străzile Polonă, Paris, Roma (denumirile de atunci). Puteau fi văzuţi uslaşii din Serviciul de pază şi apărare al ambasadelor, în poziţie de drepţi, cu ochii înlăcrimaţi şi salutând. Dădeau onorul la cei doi camarazi căzuţi la datorie. Locatarii imobilelor din vecinătatea obiectivelor veneau la ei şi îi îmbărbătau. Trecătorii se opreau şi îi priveau cu respect. Aproape toate autoturismele, când treceau prin faţa obiectivelor apărate de uslaşi, aprindeau farurile şi claxonau. Membrii corpului diplomatic, în unanimitate, indiferent ce stat reprezentau, erau deosebit de atenţi cu cei care le asigurau securitatea. Plini de respect. Mai ales cei de la Ambasada Iordaniei. Doi uslaşi s-au sacrificat pentru a salva viaţa unui diplomat. La înmormântarea celor doi au participat mii de bucureşteni. A fost o solidaritate de nedescris.
Opt luptători, ucişi mişeleşte după un diabolic scenariu
Mass-media primise dispoziţii (a se citi ordin) să nu relateze nimic despre moartea celor doi uslaşi. Şi, în vâltoarea evenimentelor din decembrie 1989, U.S.LA. a constituit obstacolul în calea scenariului celor care au executat lovitura de stat. Pentru ca ţara şi străinătatea să afle că în România acţionează "terorişti", opt luptători antiterorişti, conduşi de lt.col. Gheorghe Trosca, şeful Statului Major al unităţii, au fost ucişi mişeleşte în faţa sediului Ministerului Apărării Naţionale, corpurile le-au fost ciopârţite, la căpătâiele lor şi pe ele s-a scris cuvântul "TERORIST". Printre ei se afla şi plt. Ion Muicaru, poate cel mai bun şofer din ţară, care a fost strivit de şenilele unui tanc. Maiorului Cotună i-a fost desprins capul de trup, aşezat pe rămăşiţele unui ABI şi în gură i s-a înfipt o ţigară. A fost o crimă ordinară pentru care cei vinovaţi nu au răspuns nici în ziua de astăzi. Totul a făcut parte din diabolicul scenariu prin care naţiunea a fost dezinformată. Televiziunea a prezentat trupurile celor ucişi ca fiind terorişti. Alături de soţie, priveam acea scenă de coşmar şi nu ne venea să credem ochilor şi urechilor. Vă mărturisesc sincer, amândoi priveam la televizor, soţia plângea, iar eu lăcrimam cu un imens nod în gât. Pe majoritatea dintre ei i-a cunoscut şi soţia. Atunci am fost absolut convinşi, amândoi, că sloganul "terorişti-securişti" sau "uslaşi-terorişti" este o dezinformare crasă pentru a incita ura poporului, a Armatei împotriva lor. După ce m-a părăsit, soţia probabil s-a întâlnit cu ei în Ceruri. Să-i odihnească Dumnezeu în pace...
Un salt în timp
Să facem un salt în timp. Suntem în 1994, în poligonul de tragere, la concursul de tir. "In memoriam - 24 decembrie", când se serbează Ziua luptătorului antiterorist. Campioană absolută a concursului: plt. Elena Neagoe, văduva şoferului Tudor Neagoe, asasinat în faţa sediului M.Ap.N., 96 de puncte din 100 posibile. Este o femeie care mânuieşte pistolul cu iuţeala unui fulger, are nervi de oţel şi, când trage, probabil îşi închipuie că fiecare glonţ ucigaş loveşte un posibil călău al bărbatului ei. S-a instruit la şcoala bărbăţiei, a curajului şi sacrificiului în lupta cu teroarea. Şi ca ea sunt încă multe. A rămas la aceeaşi unitate a riscului asumat, deşi soţul ei i-a fost asasinat. Deviza sub care activează: "PATRIE ŞI ONOARE".
Anul acesta se implinesc 40 de ani de cand am absolvit Academia Tehnica Militara, coleg fiindu-mi Nelu Vidrean. Cine l-a cunoscut ocazional, l-ar fi vazut mai degraba cantand la pian sau analizand o creatie plastica. Un barbat cu trasaturi aproape efeminate, de o delicatete sublima. Si totusi se pregatise sa dezamorseze dispozitive explozive... As vrea ca promotia noastra sa se innobileze cu titlul *Promotia cpt.ing. erou Vidrean Ion*. Doamne, ai grija, Te rog, de sufletul sau si de viata fiului Eroului!
in ceea ce priveste moartea celor doi specialisti usla in incercarea de a dezamorsa bombele respective, este evident ca nu s-a patruns deloc in interiorul problemei. in afara de faptul ca donner alecsandru mai avea doar 6 luni pana la pensionare iar motivul pensionarii era unul foarte intemeiat, pentru mine nu se leaga doua lucruri: de ce a trebuit ca el sa fie implicat in dezamorsarea acelor bombe dupa ce au fost descoperite ?? ce interes avea un om cu o viata de familia extraordinara sa riste atat de mult cand mai avea atat de putin ca sa se retraga din meserie... bombele nu erau setate sa explodeze la un anumit timp deci puteau astepta alti specialisti. Iar a doua intrebare ar fi de ce donner alecsandru si-a scos verigheta (lucru neobisnuit) inainte de a intra in misiune ?? poate ca pentru ca stia ca nu se va mai intoarce ?? pentru ca ordinele au fost specifice ?? mi se pare foarte ciudat ca pana acum nu a incercat nimeni sa afle cu adevarat ce s-a intamplat si care au fost motivele pentru care superiorii i-au trimis la o moarte sigura.