*Peste 100 de persoane îşi câştigă pâinea scormonind printre resturi Peste 100 de persoane de etnie rromă sunt zilnic la groapa de gunoi a municipiului Oradea. Ei îşi câştigă existenţa scormonind prin gunoaiele de la marginea oraşului şi sunt din toate categoriile de vârstă şi sex, de la mame cu copii sugari în braţe până la persoane vârstnice, de peste 50 de ani. De dimineaţa şi până seara, răscolesc reziduurile şi scot doar acele lucruri care îi interesează şi îi ajută să-şi câştige existenţa: hârtiile, sticlele şi metalele. Unii fac naveta între casă şi locul de muncă, alţii, cu iniţiativă, şi-au construit colibe, din materiale găsite acolo, rămânând şi peste noapte la rampa de gunoi. Majoritatea dintre ei locuiesc pe timpul nopţii într-un bloc pe strada Guttenberg, din Oradea. În fiecare zi se deplasează aici cu autobuzul, după care îşi "leapădă" straiele de oraş şi se echipează de muncă. Fiecare lucrează pentru el sau împreună cu membrii familiei. Pentru a avea mai multă eficienţă, rromii şi-au confecţionat un fel de cârlige metalice, cu o lungime de circa 40-50 de centimetri, la care au improvizat un mâner de cauciuc. Fie ploaie, fie arşiţă ei adună resturile, le sortează, le transportă şi le valorifică la diverşi clienţi. Aur, argint şi valută printre reziduuri Dintre sutele de mii de tone de resturi aruncate aici, carcase de calculator şi aparate TV, sticle, geamuri, flacoane de plastic, corpuri de mobilier uzate, folii de plastic, carcase de animale, conserve, lemnărie, cea mai mare căutare o au hârtia, fierul şi obiectele de îmbrăcăminte. Petre V. are 23 de ani şi împreună cu cei şapte fraţi, cu vârste între 20 şi 37 de ani, se spetesc în rampa de gunoi a oraşului ca să trăiască: "Adunăm hârtie, fier, cupru ca să avem ce mânca. Nu vrem să furăm. Aşa trăim noi cinstit. Am încercat să-mi găsesc de lucru şi eu, şi fraţii mei, dar nu am reuşit, nu am fost primiţi. Decât acolo, mai bine aici printre gunoaie. Lunar câştigăm 4-5 milioane de lei, alteori mai puţin. Numai din asta trăim. Avem clienţii noştri cărora le ducem hârtia sau fierul, ăsta este aurul nostru din care ne câştigăm pâinea. Ce am adunat este transportat la firme cu ajutorul şoferilor care trec pe aici. Le dăm şi lor ceva, 100.000 de lei." Petre ne mărturiseşte că uneori a găsit diverse chilipiruri în gunoaie: un lănţişor de aur, bijuterii de argint sau chiar valută, în speţă mărci. Vechimea cea mai mare la locul de muncă o are Lăcătuş Ladislau, în vârstă de 52 de ani. De la înfiinţarea gropii, de 32 de ani, trăieşte în acest loc. "Am încercat să-mi găsesc loc de muncă, dar nu am putut. Nu am primit de la stat nici un ajutor. Toţi cei care trăim de pe urma haldei de gunoi suntem familii numeroase. Din ce câştigăm, din aia trăim. Nu avem ce face." Perspective sumbre pentru copii Chiar dacă nu a urmat nici măcar o clasă, Tibor, la cei 13 ani ai săi, nu crede că are nevoie să ştie să scrie şi să citească, atât timp cât el poate să câştige din sortatul gunoaielor câte 100.000 de lei pe zi. Din păcate, această stare de total dezinteres pentru sistemul educaţional este generalizată şi implementată adânc în conştiinţa copiilor, care încă de la o vârstă fragedă au renunţat să mai viseze sau pur şi simplu nu ştiu că dincolo de "casa" lor există şi altceva. În aceeaşi situaţie se află şi Andrei, de 16 ani, care spune că nu ştie să citească şi să scrie şi nu a mers la nici măcar o zi. O bucată de pâine uscată şi mucegăită, nişte carne şi câteva ţigări, care circulă din mână în mână, sunt printre puţinele lucruri de care aceste vieţi fragede se bucură. Nici unul dintre minorii care se află aici nu merge la şcoală şi nu beneficiază de vreo formă de pregătire. Singurul lucru care l-au învăţat să-l facă, pentru a trăi, este să sorteze şi să vândă hârtie şi fier. "Vrem să trăim cinstit" Zilnic, 110-130 de maşini aruncă aici 500-700 metri cubi de gunoi menajer şi industrial. Perspectiva închiderii gropii de gunoi nu-i sperie: "Hă, hă! De asta se vorbeşte de cinci ani. Să facă asta este foarte scump. Nu au ei bani de aşa ceva. Groapa se extinde de la an la an. Acolo, era cultivat porumb, acum sunt gunoaie. Şi dacă o vor face, tot vom găsi ceva pentru a ne câştiga o pâine. Noi nu vrem să furăm, vrem să trăim cinstit. Cât mai putem face asta vom face, pentru că este singura noastră modalitate de a trăi." Conform studiului de diagnoză socială întocmit în acest an de Facultatea de Ştiinţe Socio-Umane - Catedra de Sociologie - Asistenţă Socială, se înregistrează o rată extrem de mare a sărăciei în rândul populaţiei rrome (44,6%, respectiv 66,3%). Rata sărăciei la rromi este mult mai mare atunci când agregatul de consum include şi valoarea bunurilor de folosinţă îndelungată şi a locuinţelor. Aceasta se datorează faptului că populaţia rromă are un grad de înzestrare cu bunuri de folosinţă îndelungată şi cu locuinţe mult mai slab decât al celorlalte etnii." * Nicolae Păcală, directorul adjunct Protecţia Mediului - Direcţia Dezvoltarea Serviciilor Publice din Primăria Oradea, a afirmat: "În 8 august, o comisie compusă din 9 persoane, 6 din cadrul executivului local şi 3 consilieri municipali, va începe negocierile cu cele 4 firme care şi-au depus oferta pentru construirea noului depozit ecologic."