Fără îndoială, competiţia de pe piaţa media autohtonă nu se deosebeşte cu nimic de celelalte turniruri ale vieţii cotidiene, fie că ele se dispută pe terenul de fotbal, pe eşicherul politic sau în zgomotosul ring al bursei de valori. Mijloacele de luptă sunt aceleaşi, chiar dacă, poate mai abitir decât în orice altă încleştare, loviturile sub centură sunt parcă mai dese. Informarea cetăţeanului este, însă, o miză mult prea nobilă ca să nu atragă după sine circumstanţele atenuante de rigoare. Pentru că, politician fiind, chiar dacă eşti prins cu minciuna în fiecare zi, nu poţi fi sancţionat decât cel mult o dată la patru ani, pe când, pentru un umil gazetar, minciuna are picioarele prea scurte pentru a-i scoate ulciorul de prea multe ori din apă. Dacă reconsiderarea universului urban al ultimului studiu naţional de audienţă a publicaţiilor româneşti, prin includerea în baza de date şi a oraşelor cu mai puţin de 50.000 de locuitori, este un act de normalitate, pentru publicaţiile bihorene, membre ale BRAT, aceasta reprezintă, în primul rând, un act de dreptate: Bihorul este printre puţinele judeţe ale României în care populaţia celui mai mare oraş, Oradea, în care locuiesc peste 200.000 locuitori, reprezintă de peste zece ori populaţia următorului centru urban ca mărime, Salonta, care numără cu puţin sub 19.000 locuitori. În aceste condiţii, rezultatele studiilor naţionale de audienţă realizate până acum reflectau, exclusiv, "apetitul" orădenilor pentru una sau alta dintre publicaţiile auditate, neglijând preferinţele în materie de presă scrisă a unei mari părţi a populaţiei judeţului, care depăşeşte 600.000 locuitori. Cotidianul Crişana a fost perceput mereu ca ziarul de suflet al bihorenilor de pretutindeni, făcându-şi un titlu de glorie din faptul că era citit pe nerăsuflate, chiar dacă, din păcate, nu la aceleaşi ore, atât în Oradea cât şi în ultimul cătun din judeţ. Tocmai de aceea, rezultatele ultimului - dar nu cel din urmă! - studiu naţional, care atribuie Crişanei o audienţă 50.000 de cititori pe ediţie, vin să restabilească o firească ierarhie, dând "Cezarului ce-i al Cezarului": râvnitul titlu de cea mai citită publicaţie din Bihor, dar şi plasarea ei între primele şase cotidiane locale din România. Cui folosesc, de fapt, aceste cifre statistice? În primul rând, marketingului publicaţiei, preocupat să cunoască "până la moleculă" preferinţele de consum şi "portretul robot" al cititorilor săi, dar şi agenţiilor de publicitate, care îşi consolidează, astfel, bazele de date privind profilul socio-demografic al cititorilor unei publicaţii în vederea utilizării acesteia ca vehicul media pentru propriile mesaje comerciale. Dincolo de beneficiile "mercantile", mai mult sau mai puţin virtuale, ale auditării audienţei unei publicaţii, rămân avantajele morale ale unui asemenea demers. Poate de aceea competiţia de pe piaţa media autohtonă nu se deosebeşte cu nimic de celelalte turniruri ale vieţii cotidiene, chiar dacă, mai abitir decât în orice altă încleştare, loviturile sub centură sunt parcă mai dese. Nu e acelaşi lucru să promovezi contra-cost o minciună într-o publicaţie cvasianonimă sau să o desfiinţezi gratis şi categoric printr-un adevăr oferit simultan câtorva zeci de mii de cititori, al căror număr, cu exactitate, nu-l vom cunoaşte, poate, niciodată. Pentru că îi iubim, deopotrivă, atât pe cei 50.000 de cititori din Oradea şi din alte trei centre urbane, care ne fac onoarea să ne răsfoiască zilnic, dar şi pe cei câteva zeci de mii care, deşi ne citesc, n-au avut onoarea să fie intervievaţi de operatorii studiului naţional de audienţă, le mulţumim tuturor pentru încredere şi sinceritate...