* Asistentul maternal - un părinte de ocazie Doi ochi mari şi un zâmbet larg, care nu se uită uşor. Doar o "mamă" fără Dumnezeu poate uita. Şi, totuşi, aşa s-a întâmplat în cazul lui Andrei Valentin Chiş, un copil de 3 ani, abandonat la naştere de cea care i-a dat viaţă, care, acum, se află în plasament la domiciliul Cameliei Hosu. De curând, însă, s-a deschis pe numele lui un dosar de adopţie... Pentru Andrei, "acasă" înseamnă familia Hosu Povestea lui Andrei este asemănătoare cu cea a oricărui copil dintr-un centru de plasament: un copil al nimănui, pe al cărui certificat de naştere, în dreptul tatălui, este trasată o liniuţă, iar în dreptul mamei, un nume care nu merită statutul de mamă. Din fericire, soarta a început să-i surâdă. De un an şi jumătate, se află în custodia asistentei maternale Camelia Hosu. "Când a ajuns în casa mea, Andrei nici nu ştia să mestece, nu putea sta în picioare, suferea de o infecţie cutanată şi cântărea şapte kg. Se mira chiar şi de imaginea unui copac", îşi aminteşte femeia care l-a luat sub aripa sa pe Andrei. Acum a este un copil vioi, vorbăreţ şi fericit. Se citeşte în ochii lui bucuria unei copilării normale. Are o căsuţă, doi frăţiori şi o mămică. Ce poate să-i aducă mai multă bucurie? Nimic, eventual o mamă naturală, mai puţin denaturată. Sau poate o familie stabilă... Ce se va întâmpla cu acest copil nu se ştie. Cert e că s-a deschis pe numele lui un dosar de adopţie. Poate va avea norocul să-şi găsească o familie dornică să-l accepte în viaţa ei, ceea ce ar însemna să aibă o soartă mai fericită decât alţi copii, care stau până la majorat prin centrele de plasament, fără a cunoaşte semnificaţia cuvântului mamă sau tată. Şi pentru că nu au avut parte afecţiunea şi o căldura familiei, puţini reuşesc să se integreze în comunitate, fiind demoralizaţi şi vulnerabili. A fi asistent maternal înseamnă a iubi copiii Potrivit prevederilor HGR nr. 217/1998, "asistentul maternal" este o persoană fizică, capabilă să asigure, prin activitatea pe care o desfăşoară, la domiciliul său, creşterea, îngrijirea şi educarea, necesare pentru dezvoltarea armonioasă a copiilor pe care îi primeşte în plasament sau în încredinţare. Potrivit acestei prevederi legale, pot fi atestate ca asistent maternal doar persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii: au capacitate deplină de exerciţiu; prin comportamentul lor în societate, starea sănătăţii şi profilul lor psihologic, prezintă garanţii pentru îndeplinirea corespunzătoare a obligaţiilor care revin unui părinte; deţin o locuinţă care acoperă necesităţile de preparare a hranei, igienă, educaţie şi odihnă ale utilizatorilor săi, inclusiv cele ale copiilor care urmează a fi primiţi în plasament sau în încredinţare. Solicitanţii trebuie să aibă drept de folosinţă asupra locuinţei, iar acest lucru trebuie să fie dovedit cu acte. Locuinţa trebuie să fie salubră, cu cameră separată pentru copii, cu pat separat pentru fiecare copil, cu dependinţe corespunzătoare pentru igienă. Acestea sunt cerinţele legale impuse şi de Direcţia Generală pentru Protecţia Drepturilor Copilului. Persoanei care a suferit o condamnare, printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni, nu-i permite legea să devină asistent maternal. La fel, persoana care suferă de boli cronice transmisibile sau care, datorită experienţei sale de părinte, cu totul necorespunzătoare, a fost decăzută din drepturile părinteşti, nu poate fi asistent maternal. Persoanele care sunt recrutate pentru profesia de asistent maternal profesionist sunt supuse unor proceduri specifice de evaluare realizate de către asistentul social responsabil de caz împreună cu psihologul. Evaluarea cuprinde interviuri luate solicitantului şi persoanelor cu care acesta locuieşte de către asistentul social şi de către un psiholog, determinându-se, astfel, profilul psihologic al solicitantului. În timpul încredinţării minorului, se fac vizite la domiciliul solicitantului, în scopul verificării îndeplinirii condiţiilor de locuit, se cer recomandări vecinilor, rudelor, precum şi reprezentanţilor autorităţilor publice locale de la domiciliul acestuia, cu privire la comportamentul social al solicitantului. Salariul unui asistent maternal este de aproximativ 3.600.000 lei, pe lângă această sumă, el beneficiind de alocaţia copilului şi de o indemnizaţie de plasament de 670.000 lei. Doar atât alocă bugetul statului pentru creşterea unui copil. Este greu de imaginat cum poate să acopere această sumă toate cerinţele referitoare la creşterea, îngrijirea şi educarea unui copil. În Bihor, există, la ora actuală, 260 de asistenţi maternali, numărul lor fiind aprobat anual de către Consiliul Judeţean. De la începutul lunii octombrie, datorită desfiinţării Centrelor de Plasament din Beiuş şi Tinca, încă 20 de posturi de asistenţi maternali au devenit disponibile. În consecinţă, alţi douăzeci de copii vor avea şansa de a se integra, cel puţin pentru o perioadă, într-o familie. Este o veste îmbucurătoare, având în vedere că, pentru a se dezvolta armonios, copilul are nevoie de stabilitate şi siguranţa pe care i-o poate oferi doar o familie.