Iarna aceasta va găsi fără un loc de muncă peste 600 de noi şomeri daţi afară de la societăţi comerciale orădene unde, până nu de mult, munceau pe brânci. Pentru următoarea perioadă, şi-au anunţat deja intenţia de disponibilizare Stimin - 400 de angajaţi, Holcim - 176 de angajaţi şi Chimprod - 146, precum şi multe alte societăţi din construcţii. Drama acestor oameni va prinde contur îndată ce perioada de preaviz expiră şi o dată ce încercările lor de a-şi găsi un alt loc de muncă vor înregistra eşecuri după eşecuri. Din păcate, piaţa muncii nu pare să fie pregătită pentru a absoarbi un număr atât de impresionant de oameni calificaţi în domenii care nu se mai regăsesc în sectorul economic actual. Plouă cu preavize Cea mai nefericită situaţie se înregistrează la una dintre renumitele firme producătoare de maşini-unelte, Stimin Ind. S.A., care, în perioda de apogeu, înregistra comenzi de aproape 6 milioane de dolari, iar acum a ajuns să nu mai producă nici un sfert din volumul iniţial. Chiar dacă muncitorii s-au obişnuit cu ideea iminentei concedieri, realizând că lipsa de comenzi va paraliza într-un final bunul mers al fabricii, totuşi, vestea disponibilizării a căzut ca un trăsnet asupra lor. Începând cu această săptămână, prin secţii a început să plouă cu preavize, până ieri fiind deja înmânate cel puţin 170 de astfel de preavize, care îşi vor produce efectele începând cu data de 10 noiembrie. Laşitate ce se ascunde în spatele a miliarde de lei datorii Dorind să aflăm dacă sesizările primite la redacţie corespund realităţii, ieri, am bătut la porţile "iadului", unde accesul în fabrică ne-a fost interzis, pe motiv că directorul general Codrat Rusu este plecat din localitate. Deşi singura dorinţă a noastră era să ne ilustrăm reportajul cu fotografia unui utilaj sau a unei maşini dintr-o secţie a acestei unităţi, am fost priviţi cu suspiciune. Ţinuţi la poartă minute în şir fără a putea lua legătura telefonic cu vreunul dintre directorii plecaţi în delegaţie, deoarece, chipurile, "nu au mobil", am solicitat ca persoana care răspunde de bunul mers al fabricii, un oarecare Ionel Sabău, să ne prezinte punctul de vedere al patronatului şi să ne permită accesul în unitate. Din păcate, singura discuţie s-a derulat în fugă, la o distanţă de zeci de metri, în timp ce domnul cu pricina se îndrepta grăbit şi cuprins de panică spre autototurismul său, urlând "Nu am timp". Precauţiile inutile şi teama tuturor de a vorbi cu ziariştii, zidul de tăcere ce s-a ridicat în jurul acestei probleme ridică numeroase semne de întrebare. Spaima de a vorbi cu presa este justificată de datoriile firmei către bugetele de stat, ce se ridică la miliarde de lei. Astfel, am aflat că numai la bugetul asigurărilor de şomaj firma a acumulat o datorie de opt miliarde de lei, iar către Casa Judeţeană de Pensii, 100 miliarde de lei. Legea bate realitatea Am dorit să aflăm şi noi care sunt paşii ce trebuie urmaţi în cazul unei astfel de concedieri colective. Ne-au interesat, în primul rând, criteriile avute în vedere pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere. Din păcate, răspunsul la această întrebare a fost greu de găsit chiar şi de către interlocutorul nostru Gavril Duma, liderul Sindicatului "Înfrăţirea". "Nimeni nu pleacă pentru că nu corespunde cerinţelor profesionale, ci pentru că nu mai este de lucru. În condiţiile în care numărul de disponibilizaţi este foarte mare, criteriile reglementate de Codul Muncii şi Contractul Colectiv de Muncă nu pot fi respectate întocmai", ne-a declarat liderul de sindicat. Am fi dorit să ni se prezinte acel plan de măsuri ce trebuie întocmit în cazul concedierilor colective, dar se pare că realizarea respectivului document, în formă scrisă, este considerată inutilă atât de către conducere, cât şi de către sindicat, negocierile şi înştiinţările verbale fiind preferate unor acte scrise. Chiar şi instituţiile publice cărora trebuia să li se notifice proiectul de concediere, un act destul de complex, au primit doar o simplă înştiinţare cu privire la intenţia conducerii Stiminului. Pe noi cine ne mai angajează? Chiar dacă am fost asiguraţi că muncitorii care vor fi concediaţi s-au împăcat cu soarta şi că sunt oameni realişti şi nu poartă ranchiune conducerii pentru trimiterea lor în şomaj, realitatea este mult mai tulbure decât pare. Paradoxul societăţii în care trăim va accentua şi mai mult durerea acestor oamneni, care, la vârsta pe care o au, 45-50 de ani, nici nu pot beneficia de pensie, dar nici nu îşi vor mai găsi un alt loc de muncă. În ochii lor se citea teama faţă de viitorul sumbru pe care îi aşteaptă şi întrebarea pe care cu greu o puteau pronunţa "Pe noi cine ne mai angajează?". Astfel, noul statut de şomer le va răpi familiilor acestora siguranţa zilei de mâine şi le va oferi în schimb cei 1.800.000 lei lunar, cât reprezintă indemnizaţia de şomaj. Ei se mai consideră încă o dată nedreptăţiţi de soartă, deoarece numărul salariilor compensatorii ce se acordă în aceste cazuri este de trei. "Singura noastră nemulţumire este legată de salariile compensatorii, cei din sectorul de stat putând beneficia de sume impresionante, în schimb noi, cei din sectorul privat, suntem dezavantajaţi de dezinteresul guvernanţilor faţă de problemele cu care ne confruntăm în acest segment", afirma liderul de sindicat. Credem că nemulţumirile sunt mult mai numeroase, însă şansele de a ni le expune s-au izbit atât de poarta închisă din ordinele conducerii, dar şi de teama muncitorilor de a-şi exprima părerea.