La mijlocul lunii septembrie 1944, adică cu 60 de ani în urmă, şi satul Lunca a fost ocupat de trupele Ungariei horthyste. Profitând de faptul că grosul armatei române se afla în Moldova, iar în Bihor se aflau trei batalioane de Vânători de Munte ce nu au putut cuprinde tot teritoriul Bihorului, Ungaria horthystă a pregătit trei mari grupuri de armate bine dotate, un grup din Oradea, altul din Salonta şi unul dinspre Huedin-Bratca, care, la 12 septembrie 1944, au forţat graniţa şi au înaintat toate spre Beiuş. Cu toată rezistenţa opusă de Vânătorii de Munte, au ajuns şi în Lunca, satul în care, cu 85 de ani în urmă, altă armată ungurească i-a ucis cu o cruzime barbară pe cei doi martiri ai Bihorului, dr. Ioan Ciordaş şi dr. Nicolae Bolcaş, luptători pentru drepturile românilor din Ungaria, pe care i-au omorât, chinuindu-i, apoi, noaptea, i-au îngropat unul peste altul. Batalionul 6 Vânători de Munte i-a oprit pe unguri să meargă mai departe din Lunca, care ne tot aruncau din avioane afişe în limba română, îndemnându-ne să ne predăm că ei ocupă tot Ardealul. După o zi şi o noapte de schimburi de focuri, ungurii nu au mai forţat înaintarea. Comandantul nostru, vrând să ştie ce este cu ei şi fiind la compania de cercetare, m-a trimis în sat să culeg informaţii. Am mers târâş până în grădina unui sătean, câinii au lătrat şi omul m-a văzut, a venit la mine şi m-a informat că ungurii sunt mai fricoşi, nervoşi, uliţa e plină de tunuri şi armată multă, însă a spus să plec repede înapoi că şi la el stau 30 de unguri şi ne pot împuşca pe amândoi. Nu peste mult timp ne-a venit în ajutor Divizia de voluntari români "Tudor Vladimirescu" cu tunuri şi armament mult, am trecut împreună cu ei şi i-am atacat pe unguri, am luat 45 de prizonieri pe care nu i-am persecutat, ci ne-am purtat omeneşte cu ei, nu cum au făcut hoardele ungare atunci, în 1919, cu românii. Sătenii din Lunca ne-au ajutat mult, luptând alături de noi, satul fiind eliberat, iar noi am urmărit duşmanul, l-am învins, eliberând tot Bihorul, Oradea, Ungaria şi Cehoslovacia, îmbărbătaţi de viteazul general al Diviziei 111 Vânători de Munte, care permanent era printre noi, în linia întâi.