Începând cu data de 01 ianuarie 2007, a intrat în vigoare Legea 200/2006 privind constituirea şi utilizarea fondului de garantare pentru plata creanţelor salariale. Din acest fond se asigură plata creanţelor salariale ce rezultă din contractele individuale de muncă şi din contractele colective de muncă încheiate de salariaţi cu angajatorii, împotriva cărora au fost pronunţate hotărâri judecătoreşti definitive de deschidere a procedurii insolvenţei şi faţă de care a fost dispusă măsura ridicării, totale sau parţiale, a dreptului de administrare. Fondul se constituie din contribuţia angajatorilor, din veniturile reprezentând dobânzi, majorări de întârziere pentru neachitarea în termenul de plată a contribuţiei şi din alte sume provenite din surse legale. Contribuţia angajatorilor la fondul de garantare este o cotă de 0,25% aplicată asupra fondului total de salarii brute lunare realizate de salariaţi. Odată cu intrarea în vigoare a acestei legi se diminuează cu 0,25 puncte procentuale cota contribuţiei datorate de angajatori la bugetul asigurărilor pentru şomaj. Angajatorii au obligaţia de a declara lunar şi de a plăti contribuţia la fondul de garantare la organul fiscal competent, până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care se datorează drepturile salariale. Fondul de garantare se utilizează pentru acoperirea următoarelor creanţe salariale: salarii restante, compensaţiile băneşti restante, datorate de angajatori pentru concediul de odihnă neefectuat de salariaţi, dar numai pentru maximum un an de muncă, plăţile compensatorii restante, în cuantumul stabilit în contractul colectiv şi/sau individual de muncă, în cazul încetării raporturilor de muncă, compensaţiile sau indemnizaţiile restante pe care angajatorii au obligaţia de a le plăti, potrivit contractului colectiv şi/sau individual de muncă, în cazul accidentelor de muncă, al bolilor profesionale sau pe durata întreruperii temporare a activităţii.