În urmă cu 145 de ani, când, la Bucureşti, era sărbătorită dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, ca domn al Pirncipatelor Unite, dascălul Gheorghe Marchiş, de la gimnaziul vulcanian din Beiuş, trimitea ziarului "Naţionalul" din capitala viitoarei Românii, poemul "Un glas de peste Carpaţi", expresie a entuziasmului generat şi printre românii ardeleni de măreaţa împlinire a fraţilor munteni şi moldoveni. Fireşte, şi azi, după atâţia ani, amintirea Unirii Principatelor, primul pas spre înfăptuirea statului naţional unitar român, trezeşte în noi, românii liberi ai începutului de nou mileniu, sentimentul mândriei naţionale şi al recunoştinţei faţă de înaintaşi. Pe platoul din faţa monumentului martirilor celeilalte Uniri cea Mare, din 1918, în faţa efigiei cu chipurile patrioţilor Ioan Ciordaş şi Nicolae Bolcaş, beiuşenii s-au adunat pentru a prăznui în cânt, vers şi joc, unirea şi pe înfăptuitorii ei. În deschiderea manifestării, primarul Nicu-Silviu Odobasianu a evocat evenimentele din 1859 şi a lansat un apel la unitatea tuturor membrilor comunităţii beiuşene, în vederea înfăptuirii ambiţioaselor obiective care stau în faţa urbei de pe Crişul Negru şi a ţării, din perspectiva integrării europene. A urmat un scurt moment literar-artistic oferit de câţiva copii care se pregătesc la Casa de Cultură a municipiului Beiuş, cărora li s-a alăturat chiar conducătoarea instituţiei, Anca Banda, interpretând câteva cântece patriotice româneşti. Finalul ceremoniei a fost unul cald, toţi participanţii prinzându-se într-o tradiţională Horă a Unirii.