În cartierul Ioşia Nord, din Oradea, lângă Sala Sporturilor, s-a ridicat biserica cu hramul "Sfântul Duh Mângâietor". După Revoluţie, în lipsa unui lăcaş de cult, credincioşii din această parte a Oradiei au fost nevoiţi să se reculeagă în alte biserici. Visul de a avea o biserică în propriul cartier li s-a împlinit, însă doar parţial, finalizarea lucrărilor prelungindu-se din lipsă de fonduri. În acest sens, biserica are deschis un cont la BCR - Filiala Rogerius pentru firmele sau oamenii cu bunăvoinţă care doresc să contribuie la finalizarea lucrărilor. Contul este RO54RNCB0032046500280001. Spaţiu de slujire la demisolul bisericii În 1991, Vasile Bicăzan, preotul paroh al bisericii, a fost transferat în interes de serviciu la Oradea. Timp de un an, a slujit la bisericile din Parcul Ghioceilor, din cartierul Ioşia Veche. La acea vreme, zona Ioşia Nord aparţinea jurisdicţional de aceste biserici. Neavând biserică proprie, întrucât cartierul nu era prevăzut la înfiinţare cu un asemenea lăcaş de cult, credincioşii din această parte a oraşului erau obligaţi să se roage în alte biserici. Salvarea a venit din partea conducerii Casei Tineretului care, în schimbul unei chirii simbolice, a acceptat ca sala de spectacole să fie destinată oficierii slujbelor religioase. În 13 decembrie 1992, după slujba oficiată la Casa Tineretului, s-a pus piatra de temelie la noua biserică. Proiectul a fost realizat de arh. Mircea Lungu. În primăvara lui 93, au început săpăturile la fundaţie, şi, de atunci, lucrările la ridicarea bisericii s-au desfăşurat fără întrerupere. Consiliul Judeţean nu a alocat niciun ban Biserica se numeşte "Teofanie" ("Arătarea Domnului") şi are hramul "Sfântul Duh Mângâietor", sărbătorit la Rusalii. Am pornit construcţia bisericii cu o firmă din Oradea, care ne-a patronat până la finalizarea structurii de rezistenţă. Deoarece fondurile necesare pentru a lucra efectiv cu o firmă nu erau suficiente, am fost nevoiţi să ne descurcăm cu forţe proprii. S-a lucrat în mare parte cu pensionari, credincioşi din zonă, cei mai mulţi dintre ei necalificaţi. Zidăria, unde sunt peste 400.000 de cărămizi, s-a făcut de către trei oameni", explică părintele Bicăzan. Durata executării lucrărilor s-a prelungit din lipsa fondurilor. În momentul demarării lucrărilor, multe firme din Oradea au contribuit cu sume mai mari sau mai mici. După aceea, numărul acestora a scăzut. Pentru acest an, sprijinul financiar a venit din partea Primăriei Oradea, care a alocat bisericii 50.000 lei, a Secretariatului de Stat pentru Culte, tot 50.000 lei, precum şi a credincioşilor, în vreme ce Consiliul Judeţean Bihor nu a alocat niciun ban. "Această biserică a fost ridicată cu sume infime faţă de valoarea ei. Până în prezent, au fost investiţi 650.000 lei. Împreună cu consiliul parohial, am făcut eforturi uriaşe pentru a folosi cât mai puţine resurse financiare tocmai datorită insuficienţei acestora", mai spune preotul. Alături de cei trei băieţi ai săi, părintele Vasile Bicăzan a executat debitatul, fasonatul şi montarea oţelului de beton pe întreaga boltă şi a transportat, cu camionul personal, materiale necesare: lemne, ciment, cărămidă, cânepă etc. Au urmat şi alte lucrări, printre care amintim: ridicarea zidurilor despărţitoare la subsol, izolarea fundaţiei, finalizarea tencuielilor interioare, montarea ferestrelor termopan, finisajele exterioare etc. "Ne-am propus să realizăm foarte multe în acest an, însă totul depinde de fonduri şi de ritmul de lucru, pentru că nu mai putem face nimic în regie proprie, fiind nevoie de specialişti. Din păcate, lipsa fondurilor necesare atrage de la sine amânarea finalizării într-un timp cât mai scurt a construcţiei", a conchis interlocutorul nostru.