Cu toate protocoalele încheiate între Ministerul Sănătăţii (MS), Casa Naţională de Asigurări de Sănătate (CNAS), Asociaţia Furnizorilor de Medicamente (AFM), Colegiul Naţional al Farmaciştilor (CNF), situaţia reală din sănătate nu s-a îmbunătăţit deloc. În spitale, starea de spirit este aceeaşi, medicii sunt suprasaturaţi de promisiunile electorale, deşarte şi lucrează parcă în virtutea inerţiei, bolnavii aşteaptă în permanenţă o atitudiune omenoasă şi tratament pertinent pentru suferinţele lor. Cea de-a treia categorie de bolnavi - cronici - tremură la gândul că un nou început de lună înseamnă din nou cozi interminabile, umilinţe şi lipsa medicamentelor de care au atâta nevoie. Farmaciile şi-au epuizat fondurile aproape în totalitate pe acest an. Din nou, datoriile din trimestrul IV vor fi achitate din bugetul trimestrului I al anului 2005. Ciclic, deci, mergem ca înainte, fără o rază de speranţă de îmbunătăţire. Deşi integrarea în UE bate la uşă, capitolul sănătate este lăsat undeva în coada obiectivelor de realizat. De ce? Ieşit la rampă, cu zâmbetul până la urechi, preşedintele Băsescu dă vina pe personalul medico-sanitar care primeşte şpagă, pe bolnavi şi aparţinătorii lor că dau şpagă, în loc să ia atitudine faţă de acest fenomen. Curat murdar, coane Fănică!, nu-i aşa? Banii primiţi ca şpagă, după afirmaţia preşedintelui Băsescu, ar fi trebuit să se fi constituit într-un fond al salarizării maxime a personalului medical în condiţiile unor criterii drastice de competenţă şi profesionalism. Şi, încet, dar sigur, starea de normalitate ar pune stăpânire şi în sănătate. Până atunci, medicii cu harul divin al vindecării bolilor şi al suferinţelor vor munci, după cum sunt plătiţi acum. Excepţii sunt, ca în toate domeniile. Şi nu puţine... "Salvează-mă, doctore!" Ajuns la doar 24 de ani să facă dializă, un tânăr din zona Vaşcăului uită pentru o clipă de suferinţă, visând că este în plenitudinea forţelor şi îşi împlineşte visul demult dorit. O durere fulgerătoare îi aminteşte de suferinţa sa şi de aceea îl imploră pe medicul său să-l vindece. "Starea sănătăţii tale se va ameliora după dializă, dar vei fi dependent de ea" - îi spune pacientului său Gabriel Bako, medic primar nefrolog, şeful Secţiei de nefrologie şi director al Spitalului CFR Oradea. La o altă secţie, cardiologie, a aceluiaşi spital CFR, dr. Carmen Neagoe, medic primar cardiolog, este rugată de familia unei bunici, ajunsă în urgenţă aici, să o salveze. Calmă şi cu vocea-i blândă, ea le explică acestora că bolnava va beneficia de absolut tot suportul medical, de la investigaţia minuţioasă până la tratamentul complet. Nu se grăbeşte să dea verdicte, aşteaptă, investighează, se consultă cu colegii şi decide tratamentul. După câteva zile de spitalizare şi tratament, bolnava este externată, având un tonus normal. Picătura roşie e salvarea La Centrul judeţean de transfuzii sanguine este forfotă aproape în permanenţă. Constituit şi funcţionând ca un agregat modern, superperformant, el se confruntă adesea cu nepăsarea oamenilor. Toate modalităţile au fost testate pentru atragerea donatorilor voluntari de sânge. Dr. Ligia Burtă, medic primar hematolog, directoarea instituţiei, este mereu în alertă. Intră în panică, dacă stocul de sânge dintr-o grupă sau alta se apropie de epuizare. Ia măsuri urgente, ştiind că orice apel telefonic poate fi o solicitare pentru o anumită cantitate de sânge, pentru unul, doi, sau mai mulţi bolnavi internaţi la chirurgie, interne, cardiologie etc. Nu se dă bătută, ştie că acolo, undeva sus, cineva o veghează şi o ajută. Aşa că îi ajută şi domnia sa pe toţi cei care i se adresează, în limita posibilităţilor. Ştie că picătura roşie înseamnă pentru unii salvarea vieţii şi se dedică muncii de colectare a acesteia. Spre binele semenilor. Domnul profesor decide Cazurile dificile sunt preluate de profesorul dr. Augustin Lenghel, medicul şef al Clinicii de Interne IV, Staţionarul II. Mai tinerii săi colegi afirmă adesea, în faţa unui caz mai complicat, domn` profesor decide, siguri fiind că înalta sa pregătire profesională şi multitudinea de pacienţi trecuţi prin mâinile sale, nu dau greş, diagnosticul fiind stabilit cu acurateţe. Poate să-ţi povestească despre nenumărate cazuri, "pe muchie de cuţit", ştie că asta este menirea lui şi rămâne pe "baricade" până la limita epuizării. "Salvarea a plecat spre destinaţie" Apelul către Salvare este din ce în ce mai des, chiar dacă, uneori, sunt şi alarme false sau glume de prost gust. Cert este că medicul de gardă decide în câteva secunde priorităţile. Temători, apelanţii revin, li se răspunde că salvarea a plecat spre destinaţie. Şi speranţa reînvie, graţie activităţii neîntrerupte a corpului medico-sanitar şi a personalului Serviciului Judeţean de Ambulanţă, condus de dr. Tiberiu Bondar, directorul instituţiei. Speranţă pentru toţi, calvar pentru unii nemulţumiţi, Salvarea este la datorie 24 din 24 de ore, cu stoicism şi dăruire... *** Crâmpeiele surprinse în câteva cazuri aduse nouă la cunoştinţă, de către foşti pacienţi sau (şi) aparţinătorii acestora, demostrează cu prisosinţă că excepţiile de la rutină fac cinste medicilor care au depus Jurământul lui Hipocrat, slujindu-l cu cinste spre mulţumirea semenilor în suferinţă. Numărul acestora este în continuă creştere. Bihorul şi Oradea dispun de un corp medical de elită, spunea adesea profesorul Deac, pe vremea când era secretar de stat în Ministerul Sănătăţii. Dacă şi aparatura medicală ar fi performantă, actul medical de aici s-ar numi performanţă şi reuşită totală... Sperăm în împlinirea lui...