Interesul poartă fesul "Biografia" unei străzi dintr-un oraş poate fi tot atât de interesantă ca biografia unui om. Numele ei poate intra în istorie sau poate deveni un simbol, evocând stări, evenimente din viaţa unor eroi, oameni de seamă, aşezări, munţi, fluvii etc. Răspunzând cerinţelor îndreptăţite ale populaţiei în anul 1981, consiliul municipal de atunci a stabilit definitiv şi a elaborat un ghid cu denumirea tuturor străzilor. Astfel, strada care leagă Tudor Vladimirescu cu Tuberozelor este cunoscută de toată lumea ca fiind strada Vrancei. Pe criterii necunoscute, în urmă cu 2-3 ani, peste noapte şi pe neaşteptate, această denumire românească a fost schimbată în Sulyok Istvan 1881-1945, episcop reformat. Este de-a dreptul sfidător cu câtă uşurinţă peste tăbliţa cu numele str. Vrancei este trasă în bătaie de joc o diagonală. Păcat că din iniţiativa vederilor UDMR-iste s-a întâmplat acest lucru. Localnicii mai în vârstă, care cunosc detaliat evenimentele istorice din Oradea, spun că această stradă, Vrancei, în 1944 a servit Armatei Române la alungarea definitivă a forţelor fasciste ocupante din oraş. Mai mult decât atât, o mare parte din corpul 7 armată, comandat de cunoscutul general Nicolae Şova, a folosit străzile Vrancei şi Tudor Vladimirescu pentru înaintare către Ungaria, unde a eliberat peste 50 de localităţi, inclusiv Budapesta, de sub ocupaţia nazistă. Ca recunoştinţă faptului că armata română a dus lupte grele cu duşmanul şi jertfa de sânge a peste 11.000 de militari români, strada Vrancei, dacă s-a dorit schimbarea numelui ei, merita numele de Strada 13 februarie 1945. O zi care marchează jertfa supremă a eroilor români căzuţi pentru libertatea de astăzi şi de mâine a populaţiei ungare şi aşează simbolic 23 de milioane de flori la căpătâiul celor 11.000 de ostaşi pentru odihna veşnică a sufletului lor. Părerea cetăţenilor care gândesc româneşte este că aşa era mai cinstit. La mijloc este interesul ca în această zonă a municipiului să se formeze încă o enclavă ce se compune din Universitatea Partium, sediul UDMR, str. Sulyok Istvan, pe lângă Biserica Reformată din str. Primăriei, stradă care, tot prin metode bizare, suferă schimbare din cea care se numeşte str. Mareşal Ion Antonescu. Este regretabil faptul că prin indulgenţa puterii asistăm la astfel de lucruri împotriva românilor, aşa cum se întâmplă şi cu manifestarea antidemocratică şi antieuropeană de înfiinţare de către radicalii UDMR a ţinutului secuiesc "stat în stat". Radicalii UDMR încă nu au învăţat că libertatea fără ordine este anarhie, iar ordinea fără libertate înseamnă dictatură. Or, la noi, este încă mult de făcut în această direcţie...