O pereche de vânturel roşu, care are şase pui, s-a aciuat pentru al doilea an consecutiv pe pervazul geamului unei case din Oradea. Familia norocoasă a amenajat pervazul de la ferastra podului casei pentru a evita căderea puilor.

În Oradea o pereche de vânturel roşu crește cu spor 6 pui, pe pervazul geamului unei case. Propietarii au amenajat acel loc pentru ca pui să nu cadă și să se bucure de vedere lor. Este al doilea an consecutiv când perechea de vânturel roșu și-a amenajat cuibul pe pervazul casei. Anul trecut perechea de șoimi au reușit să crească patru pui.

Conform cărţilor de specialitate, vânturelul roşu este cel mai răspândit şoim de pe continentul european, trăind însă şi în Africa şi în Asia, dar, ocazional, ajunge şi pe coastele estice ale Americii de Nord. Este o pasăre răpitoare de talie mică.

Este o pasăre diurnă, care vânează insecte mari (lăcuste), şoareci, broaşte, şopârle, mai rar, păsări mici. Îi este specific zborul staţionar, realizat prin bătăi rapide din aripi („zborul Sfântului Duh”), la circa 7-15 m de sol, timp în care îşi pândeşte prada, lăsându-se apoi brusc asupra ei. Numele de vânturel („bate vântul!”) i se trage tocmai de la acest fel de zbor.

Prin martie-aprilie, femela depune 3-6 ouă pe care le cloceşte cam o lună, masculul fiind responsabil cu aducerea hranei la cuib, situaţie care se prelungeşte încă o vreme după ce puii ies din ou. Mai apoi, puii sunt hrăniţi de ambii părinţi. Familia stă împreună 4-5 săptămâni, timp în care puii învaţă să se hrănească şi să zboare. Puii ajung la maturitate sexuală în sezonul următor de cuibărit.

În general, face cam 4-8 zboruri pe zi. Un pui consumă 67-68 g, echivalentul a 3-4 zboruri pe zi. La această pereche cu şase pui, numărul zborurilor de vânătoare desigur va fi mult mai mare.

Media de viaţă este de 2 ani, cam 70% dintre vânturei roşii murind înainte de împlinirea primului an de viaţă, însă durata biologică poate ajunge până la 16 ani. Recordul înregistrat este de 24 de ani.

După unii, dacă la o persoană se întamplă des să vadă şoimii cu prada lor, acest lucru reprezintă abundenţă şi că vei reuşi mereu să ai grijă de tine şi de familia ta. Chiar dacă nu cunoaştem importanţa acestor păsări în natură, doar pentru acest lucru merită să protejăm aceste fiinţe. Pentru că tot noi, oamenii, suntem vinovaţi şi trebuie să facem o tristă constatare a unui fenomen îngrijorător: cum au ajuns aceste păsări să se așeze la ferestre în Oradea? Răspunsul nu e greu de oferit: le-am distrus habitatul ani de-a rândul, acum săracii… Și ar trebui să ne pară rău pentru ei, să-i admirăm și să ne gândim la ei. De fapt, la puterea lor de a se adapta și a răzbate chiar și în… jungla urbană!