Primele mărțișoare au apărut deja în Oradea, cele mai apreciate fiind mărțișoarele confecționale manual, care și-au găsit repede cumpărători, în special pe Pietonala orădeană.

 

Prețuri pentru toate buzunarele

Gabriela Iuhas este asistent medical generalist în Oradea. De șapte ani, femeia vinde pe Pietonală mărțișoare confecționate de ea. De această dată, la standul ei pot fi admirate, printre altele, mărțișoare sub formă de broșă pe bază de lemn, mărțișoare pe etamină cusută manual, mărțișoare din fimo sau mărțișoare cu flori nemuritoare, cu lavandă etc. Prețurile produselor variază între 5 și 15 lei. „De șapte ani confecționez mărțișoare, iar materia primă o iau de pe internet. Am clienții mei, care vin și mă caută întotdeauna. De fiecare dată, încerc să vin cu noutăți. În acest an, noutățile sunt mărțișoarele sub formă de broșă, pe etamină cusută manual”, ne-a declarat Gabriela Iuhas. Timpul pe care orădeanca îl petrece pentru a confecționa un asemenea mărțișor poate să depășească o oră, realizarea acestuia fiind un adevărat proces tehnologic.  

Rozalia și Venczel Tofalvi sunt din Harghita și, din anul 2003, vin în fiecare an, la Oradea, pentru a vinde mărțișoare.

„Majoritatea mărțișoarelor le-am confecționat eu, cu soțul și băiatul meu, care este student. Avem mărțișoare cu lavandă, coșulețe cu flori uscate, mărțișoare din fimo. Cel mai bine trec mărțișoarele cu lavandă, inclusiv floarea fiind cultivată de noi”, ne-a mărturisit Rozalia Tofalvi. La același stand, se mai găsesc magneți sub formă de iască (n.r. – o ciupercă asemănătoare unei copite de cal, care apare numai în pădurile de fag, pe arborii bătrâni de cel puţin un secol) sau cu floare de colț.

În imediata apropiere, se află o comerciantă, care a venit tocmai din Ploiești, pentru a-și vinde marfa în orașul de pe Crișul Repede. La acest stand, prețurile variază între 1 și 10 lei, mărțișoarele cele mai căutate fiind cele tradiționale, cu Minnie, Mickey, Coșar sau Potcoavă, care se vând cu doar un leu bucata.  

 

Poartă noroc tot anul

Răspândit în toate zonele ţării, mărţişorul este pomenit pentru prima dată de Iordache Golescu, iar folcloristul Simion Florea Marian relatează în cartea „Sărbătorile la români” că în Moldova, Muntenia, Dobrogea şi unele părţi ale Bucovinei exista obiceiul ca părinţii să lege, la 1 martie, copiilor lor o monedă de argint sau de aur la gât sau la mână. Moneda, legată cu un şnur roşu, un găitan din două fire răsucite din mătase roşie sau albă sau mai multe fire de argint şi aur se numeşte mărţişor, mărţiguş sau marţ. Mărţişorul era pus la mâinile sau la gâtul copiilor pentru a le purta noroc în cursul anului, pentru a fi sănătoşi şi curaţi ca argintul la venirea primăverii. În unele zone, copiii purtau mărţişorul 12 zile la gât, iar apoi îl legau de ramura unui pom tânăr.

Dacă în acel an pomului îi mergea bine însemna că şi copilului îi va merge bine în viaţă. În alte cazuri, mărţişorul era pus pe ramurile de porumbar sau păducel în momentul înfloririi lor, copilul urmând să fie alb şi curat ca florile acestor arbuşti. Folcloristul Simion Florea Marian scrie că mărţişorul serveşte celor care îl poartă „ca un fel de amuletă”, dar cine doreşte ca acesta să aibă efectul dorit „trebuie să-l poarte cu demnitate”. În prezent, mărţişorul este purtat întreaga lună martie, după care este prins de ramurile unui pom fructifer. Se crede că aceasta va aduce belşug în casele oamenilor. Se zice că dacă cineva îşi pune o dorinţă în timp ce atârnă mărţişorul de pom, aceasta se va împlini.