Sutele de tone de deşeuri textile aduse din Italia şi abandonate în două comune din Bihor au fost aduse prin intermediul a cinci firme, două italieneşti şi trei româneşti. Deşeurile textile, de plastic şi cauciuc au fost aduse pentru a fi incinerate.

La mijlocul lunii februarie CRIŞANA a relatat despre existenţa a două depozite ilegale de deşeuri textile abandonate, în comunele Vadu Crişului şi Ineu de Criş. Sute de tone de zdrenţe, materiale plastice şi cauciuc au fost depozitate pe un teren şi mascate cu ajutorul unor baloţi de paie în Ineu de Criş, în perimetrul grajdurilor din fostul CAP, în timp ce la Vadu Crişului au fost introduse într-un depozit închis. Comisarii bihoreni ai Gărzi Naţionale de Mediu au intrat pe fir şi împreună cu inspectorii Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală (DGAF) au efectuat mai multe controale încrucişate, descoperind că în spatele importurilor de deşeuri stau cinci firme, două din Italia şi trei înregistrate în România. Cele cinci firme au introdus în ţară 33 de transporturi de deşeuri în perioada 2019-2020.

„Conform actelor de însoțire a transporturilor, deșeurile ar fi fost încărcate în localitatea Prato (Italia), au fost introduse pe teritoriul național prin punctele de trecere a frontierei de la Borș și Nădlac, și au fost descărcate în localitățile Vadul Crișului și Ineu (jud. Bihor). În perioada septembrie-octombrie 2019 una dintre firmele românești a adus în localitatea Ineu 193,64 tone de deșeuri, deși locul descărcării precizat în acte era comuna Țețchea (jud. Bihor). Printre acestea au fost identificate și alte deșeuri sub formă de granule de plastic și cauciuc. Cu toate că scopul declarat al acestor transporturi este «valorificarea energetică», deșeurile au fost depozitate în localitatea Ineu, pe terenuri pentru care erau încheiate antecontracte de vânzare-cumpărare. Deșeurile au fost indisponibilizate de către inspectorii Gărzii Naționale de Mediu”, se arată într-un răspuns al Direcţiei Generale Antifraudă Fiscală, la solicitarea noastră.

DGAF nu ne-a furnizat şi numele societăţilor implicate în importuri invocând secretul de serviciu fiscal, dar ştim că în cauză s-a deschis un dosar penal.

Deşeuri arse în România

Prin urmare, deşeurile au fost aduse în ţară în scopul de a fi arse într-o fabrică de ciment, practică tot mai des utilizată la nivel global pentru arderea deșeurilor industriale pentru care nu există teoretic soluții de reciclare, or reciclarea este foarte scumpă. Practic, aceste deşeuri au înlocuit astfel combustibilul tradițional, cărbune sau petrol, poluant și el. Conform unui documentar riseproject.ro, în România sunt şapte fabrici de ciment care incinerează în cuptoare deşeuri importate din Italia şi Germania.

„Rețeta este extrem de profitabilă: fabricile nu doar că nu mai plătesc carburantul pentru producția proprie, ba chiar iau bani să folosească deșeul primit. Câștigă, practic, la două mâini.

Cei șapte coloși industriali din România pot incinera anual un milion de tone de deșeu menajer, adică o cincime din cât producem cu toții. Problema e că ard orice, inclusiv substanțe strict interzise, iar toxinele emanate în atmosferă au efecte dramatice asupra sănătății populației, reclamă doctorii și autoritățile”, scrie riseproject.ro în „Secrete de ciment”, articol ce prefaţează un documentar video „Cement’s Dirty Business.” Documentarul reprezintă un studiu de caz european, cu focus pe toate palierele crimei organizate implicate în circuit.

„Omul plătit de statul român să monitorizeze și să autorizeze deșeurile care intră în țară e uneori un cal troian. În paralel, trimite facturi fabricilor de ciment pentru afacerea lui de familie. Deține singura firmă care monitorizează noxele emise de cimentiști. Localnicii trag alarma pentru sănătatea lor: incidența cancerelor a crescut în zonă.

Mafia și gulerele albe (politicieni și corporații) sunt cei care profită sistematic din industria subterană. Piața deșeurilor devine locul de întâlnire al lumii interlope cu marea industrie, atunci când multinaționalele evită prețul corect pentru eliminarea reziduurilor industriale și opteaza pentru rute ocolitoare și mai ieftine. Apoi, scapă fiecare cum poate. S-au ridicat astfel imperii recente de miliarde de euro, cimentate prin complicități transnaționale.

În patria Camorrei, brigăzile anti-mafia schimbă dintotdeauna focuri cu traficanții care controlează rutele, însă aparatul judiciar european nu reușește să tragă la răspundere marile corporații ce beneficiază din traficul cu deșeuri periculoase”, arată riseproject.ro.

Punct de vedere al industriei cimentului

CIROM (Patronatul din industria cimentului și altor produse minerale pentru construcții din România) s-a simţit lezată şi a reacţionat la apariţia în mass-media a articolelor despre practica importurilor de deşeuri şi arderea lor în România. Într-un punct de vedere transmis şi ziarului CRIŞANA, patronatul din industria cimentului susţin că „informațiile prezintă o realitate deformată și în antiteză cu eforturile susținute ale industriei cimentului pentru dezvoltarea unei economii circulare autohtone. Mai mult decât atât, se desconsideră eforturile depuse pentru a evita ca România să devină într-adevăr o «groapă de gunoi», în contexul în care aproximativ 98% din deșeurile tratate în fabricile de ciment provin din România.”

„Industria cimentului nu importă și nu a importat niciodată deșeuri periculoase. Printre membrii pe care CIROM îi reprezintă, se numără și companii reprezentative din această industrie, care au acționat și continuă să acționeze în conformitate cu cerințele de mediu, impuse atât de legislația din România, cât și de legislația europeană”, arată patronatul.

„Deșeurile de pe lista «roșie» (deșeuri periculoase) nu au fost importate și nu sunt importate de membri CIROM.

Deșeurile de pe lista «galbenă» (amestecuri de deșeuri nepericuloase destinate recuperării prin reciclare sau alte metode de valorificare, inclusiv deșeuri sortate din cele menajere) – importul lor este permis prin lege, după obținerea aprobărilor de la autoritățile competente din țara de destinație, adică din România în acest caz. Deși din punct de vedere legal acestea sunt permise, niciun membru CIROM nu a importat astfel de deșeuri din 2013.

Deșeurile de pe lista «verde»  (deșeuri nepericuloase destinate recuperării prin reciclare sau alte metode de valorificare, de exemplu: hârtie, cauciucuri uzate, plastic, cauciuc, textile din procesarea cauciucului etc.) – importul lor este permis prin lege fără notificarea prealabilă a autorităților competente din țara de destinație.

Din această listă verde fac parte și deșeuri care sunt importate de producătorii de ciment din România pentru a fi co-procesate. Spre deosebire de alte țări europene, în România chiar și aceste importuri se efectuează numai cu respectarea unor reguli stricte impuse fabricilor de ciment de către autoritățile de control române. Printre acestea se numără obligativitatea de  notificare a acestor autorități cu 24 de ore înainte de sosirea transportului la destinație. Fiecare transport trebuie sa respecte această procedură”, arată CIROM.

O soluţie pentru România

„Co-procesarea deșeurilor în fabricile de ciment din România este o soluție care ajută România să nu devină o groapă de gunoi. Ea este una dintre soluțiile recomandate de legislația în vigoare pentru protejarea resurselor naturale și gestionarea corectă a deșeurilor ce nu mai pot fi reciclate. Co-procesarea permite simultan reciclarea conținutului mineral și recuperarea energiei din deșeuri, fără a rezulta nicio cenușă sau alt reziduu care să necesite tratare ulterioară. Având în vedere temperaturile foarte ridicate din cuptoarele fabricilor de ciment (ajung până la aproximativ 2.000°C), transformarea deșeurilor în resurse alternative pentru procesul de producție al cimentului este o soluție eficientă. Complementară reciclării, această activitate face posibilă devierea deșeurilor de la gropile de gunoi și evită generarea de gaze cu efect de seră sau a metanului (gaz cu efect de seră de 21 de ori mai puternic decât CO2) care s-ar produce în urma depozitării deșeurilor. 

Deși astfel de soluții de gestionare corectă a deșeurilor (precum co-procesarea) sunt prezente în România, peste 70% din deșeurile din România încă ajung să fie depozitate la gropi de gunoi în prezent, deoarece acestea nu se colectează separat”, se mai arată în punctul de vedere amintit.

 

Citeşte şi https://www.crisana.ro/stiri/actualitate-2/ineu-de-cris-si-vadu-crisului-au-ajuns-depozite-clandestine-de-deseuri-un-munte-de-gunoaie-adus-din-italia-173575.html