În fiecare duminică, Piaţa de Vechituri din Oradea devine neîncăpătoare. Aproximativ 3500-4000 de cetăţeni trec săptămânal pragul acestei pieţe, dornici să se întoarcă acasă cu câte un chilipir, fie el vestimentar sau electronic... Tariful de intrare este de 5000 de lei/persoană, rezultând că aproape 20 de milioane de lei intră, în fiecare săptămână, în sacul fără fund al Primăriei doar din această mică "afacere" cu mult "iz" ilegal, după cum pot constata toţi orădenii care trec pragul pieţii. La preţul biletelor de intrare se adaugă alte şi alte taxe, plătite de cei care-şi vând, aici, marfa. O afacere de? milioane Conducătorii auto care intră cu maşinile, indiferent dacă vor să le vândă sau dacă transportă marfă, pe care doresc să o vândă la mese, plătesc o taxă de 100.000 lei. Pe lângă aceşti bani, cei care vin cu marfă mai plătesc, lunar, alte 500.000 lei, pentru a-şi etala produsele de patru ori pe lună. De ce vin orădenii la Piaţa de Vechituri? Poate pentru că aici găsesc tot ce le trebuie, la preţuri de "dumping", chiar dacă o mare parte a mărfurilor nu are nici un fel de documente de provenienţă? "Hai la celulare ieftine" Mergând prin piaţă, eşti întrebat, din 50 în 50 de metri, dacă nu doreşti să cumperi "un celular mai ieftin". Asta nu ar fi mare lucru. Ne-am spus că, umblând cu telefoanele în buzunar, poliţia nu-i poate "prinde" pe micii afacerişti. Dar de aici şi până la expunerea pe două mese, spre vânzare, a mobilelor care nu au nici un fel de act, e o mare diferenţă... Am încercat să aflăm de unde sunt telefoanele şi de ce sunt mai ieftine decât în magazine, dar micii comercianţi care, de fapt, sunt destul de mari (ne referim la aspectul fizic, nicidecum la profitul lor) ne-au răspuns, obraznic, că e treaba lor. Adidaşi "originali" Adidaşii originali, adică cei de marcă, sunt şi ei găsiţi pe tarabe, dar, mai ales, sub mesele vânzătorilor. O pereche de adidaşi, care în magazinele specializate costă 5 milioane de lei, poate fi achiziţionată din piaţa de vechituri cu doar 2-3 milioane de lei, dacă ştii de la cine... CD-uri contrafăcute Un foarte mare rol în reducerea numărului de persoane care trec pragul sălilor de cinema se pare că îl are tot piaţa de vechituri, de unde poţi cumpăra cele mai noi filme, unele care nici n-au rulat încă în România, pe CD-uri ori DVD-uri, la preţuri între 50 şi 200.000 de lei. De asemenea, jocurile pe calculator, al căror original costă câteva milioane de lei, pot fi achiziţionate, tot de aici, cu 50 de mii de lei CD-ul. Mai gravă este problema programelor de calculator, pe carcasa CD-ului original scriind că duplicarea se pedepseşte cu închisoare, fapt care nu-i sperie pe vânzătorii pieţei de vechituri, care etalează, fără teamă, pe mese, o bogată ofertă digitală... Mititei cu praf şi muştar Aceasta pare a fi specialitatea casei în piaţa Ocska. Nici unul dintre grătarele unde se prepară mititei, cârnaţi sau pulpe de pui nu are cel puţin o carcasă de protecţie deasupra, pentru a stopa, cât de cât, praful. Astfel că ai toate şansele să te alegi cu o toxiinfecţie alimentară, dacă decizi să iei o "mică" gustare în piaţă, fapt care ne face să ne întrebăm dacă - şi când - au fost ultima oară, în piaţă, inspectorii OPC şi cei de sănătate publică. Tragem linie şi adunăm Să recapitulăm: 20 de milioane de la vizitatori, 25 de milioane de la cei care vin să-şi vândă maşinile şi alte 30-40 de milioane de la cei care au mese în piaţă, plus taxa acestora de 500 de mii lunar/masă, în total se strâng, după calculele noastre (pentru că şeful pieţei a refuzat să ne dea detalii) cel puţin 300 de milioane de lei. Cu aceşti bani s-ar putea face câteva reamenajări la bodegile ruginite care vând produse alimentare sau, dacă nu este treaba administratorilor pieţei, aceştia ar trebui să anunţe persoanele abilitate să vină să facă ordine în ograda bodegarilor care au uitat, după toate aparenţele, regulile unui comerţ curat. Că de civilizaţie, în Piaţa de Vechituri, este greu să vorbeşti? Nu comentăm preferinţa orădenilor pentru mărfurile cu provenienţă dubioasă, dar care au preţuri pe măsura buzunarelor prin care, cel mai adesea, suflă vântul. Ne miră, însă, lipsa de implicare a poliţiştilor, care se mulţumesc să dirijeze circulaţia spre Piaţă, în loc să verifice şi să dea amenzi usturătoare "borfaşilor" care comercializează telefoane, adidaşi sau CD-uri (unele provenite chiar din furt?!), a inspectorilor OPC şi DSP care - credem noi - ar trebui să aibă un cuvânt greu de spus în desfăşurarea unui comerţ civilizat în cea mai "veche" piaţă din oraş?