În ochii străinilor care ne vizitează urbea, dar şi în faţa majorităţii orădenilor, Oradea apare cenuşie, prin aspectul spaţiilor publice, ternă, prin prisma cartierelor sale, şi deprimantă, prin starea clădirilor. Cantitatea de praf ce acoperă străzile oraşului este depăşită doar de cea a prafului aruncat de edili în ochii cetăţenilor în momentul în care aceştia sunt receptaţi sub formă de electorat. Oradea este un oraş în care ?ecologiştii? administraţiei locale umblă prin târg cu toporul din dotare pentru a veni de hac copacilor care îndrăznesc să facă umbră pe pământ şi să degaje oxigen în aer. Un oraş în care pietonii au de ales între a umbla pe trotuar, cu riscul de a fi răniţi de bucăţile de cărămidă, ţiglă sau tencuială căzute de pe clădiri, sau a circula pe carosabil, cu riscul de a fi loviţi de maşinile care fac slalom printre gropile care macină drumurile orădene. Totuşi, Oradea este un oraş scump tuturor orădenilor, dar şi mai scump buzunarelor acestora, în pofida unui buget local destul de bogat, pe măsura eficienţei locuitorilor, din care, însă, se pot înfrupta - prin ?metode specifice? - doar ?baronii locali? declaraţi sau nedeclaraţi. Banii publici sunt accesibili, de asemenea, unei echipe de fotbal muribunde, dar sunt de neatins prin proiecte consistente destinate bătrânilor şi săracilor cetăţii, aceştia fiind doar momiţi, o dată la patru ani, cu câteva bancnote şi legitimaţii de călătorie care poartă ştampilă electorală. Oradea e un oraş care, parcă, nu este lăsat să crească în mod natural şi sănătos. E ca un copil pe care nişte părinţi meschini nu vor să-l lase să se maturizeze, de teamă să nu devină independent şi conştient de propria valoare. Să nu fim atunci miraţi că oraşul de pe Crişul Repede nu are nici aeroport internaţional, dar nici un proiect economic de nivel naţional, nu are nici parc industrial, dar nici un sistem stimulativ antreprenorial şi nu are nici zonă liberă, dar nici o strategie fermă de dezvoltare conformă propriului potenţial. Într-o notă de curăţenie şi civism pe care ne-o dorim cu toţii, oraşul nostru merită să fie curăţat şi de praf, şi de balast. A venit timpul ca noi, orădenii, să luăm mătura în mână şi să facem curat în ograda noastră. Pentru că Oradea merită mai mult!