Un important volum de mărturii documentare inedite din preajma momentului de la 1 Decembrie 1918, dar şi din anul următor, a văzut lumina tiparului, graţie muncii entuziaste şi profesioniste a unui grup de cercetători de la Serviciul Județean Bihor al Arhivelor Naționale.

„Bihorul, în drumul spre Unire – mărturii documentare inedite (octombrie 1918 - mai 1919)” însumează 496 documente, majoritatea inedite, şi care provin atât de la filiala din Oradea a Arhivelor Naționale, cât și de la Serviciul județean Arad al Arhivelor Naționale. Aceasta se explică prin faptul că multe localități care la 1918 aparțineau comitatului Bihor sau erau în subordinea administrativă a Vicariatului ortodox Oradea ori a Episcopiei Greco-Catolice de Oradea fac parte astăzi din județul Arad. Grupul de cerceători care au muncit la realizarea acestui volum este format din Mihai Georgiţă, Cristian Apati şi Radu Milian.

„Documentele ilustrează o varietate de probleme cu care s-au confruntat locuitorii din zonă, la care autoritățile democratice înființate de români în toamna anului 1918, precum și cele ale vechii administrații maghiare trebuiau să le facă față. Astfel, găsim interesante date statistice privind populația românească din Bihor, inclusiv repartiția acesteia pe confesiuni, informații furnizate la solicitarea Ambasadei României de la Budapesta, numărul și numele victimelor din rândul populației civile românești ca urmare a actelor de vandalism și de violență îndreptate împotriva lor după Unirea de la Alba Iulia, efectivele gărzilor naționale etc. De asemenea, materialul documentar evidențiază strădania tuturor factorilor responsabili de a asigura ordinea și funcționarea administrației în localitățile comitatului Bihor, organizarea sănătății în mediul rural, preocuparea elitei românești de a comunica eficient cu populația românească (inclusiv grija de a realiza abonamente la principalele organe de presă pentru transmiterea de informații corecte privind viața cotidiană, evoluția cadrului internațional, dar și evoluția relațiilor româno-ungare etc.). Desigur că nu sunt ocolite de documentele din volum nici problemele sensibile de atunci precum crimele și ororile săvârșite de bandele bolșevizate maghiare împotriva populației românești din zonă (la Beiuș, Sighiștel și în alte multe alte localități din vestul Transilvaniei)”, menţionează în Prefaţa volumului prof. univ. dr. Ioan Bolovan, membru corespondent al Academiei Române.

„Importanța documentelor scoase la lumină de un colectiv de cercetători tineri, dar al căror profesionalism nu poate fi pus în nici un fel la îndoială, face ca nimic din ceea ce se va scrie de acum înainte despre istoria Bihorului din acea vreme să nu poată ocoli această carte. Ea se înscrie, evident, într-un șir de culegeri de documente despre Marea Unire, însă trebuie subliniat că se distanțează de cele de dinaintea ei prin absența totală a vreunei dimensiuni teziste. Onestitatea științifică lasă la locul lor toate actele găsite, fără a încerca să îngroașe dimensiuni care, evident, s-au regăsit în epocă, dar nu s-au eclipsat una pe cealaltă: mișcările muncitorești atrase de mirajul socialismului, suferințele românilor bihoreni, grozăviile acțiunilor bolșevice maghiare, activitățile pro-unioniste românești nu se epuizează între ele, ci, în respectul probității istoriografice, își află toate locul și rostul în Bihorul, în drumul spre Unire: mărturii documentare inedite”, menţionează în Postfaţă prof. univ. dr. Aurel Chiriac.

„Bihorul în drumul spre Unire: mărturii documentare inedite”, Editura Muzeului Ţării Crişurilor, 2019, 604 pag.