Acum un an, municipalitatea a decis mutarea arborilor de tisă din Piaţa Ferdinand în Parcul 1 Decembrie. Motivul l-a constituit intrarea Pieţei Fedinand într-un amplu proces de reabilitare, care urma să-i schimbe total aspectul.

 

De atunci şi până astăzi în Piaţa Ferdinand s-au tras doar nişte conducte de apă şi gaz, lucrările de reabilitare nu au demarat, iar peste jumătate din arborii de tisă s-au uscat.

La finalul lunii martie a anului trecut, Agenţia pentru Protecţia Mediului Bihor a dat avizul privind reabilitarea Pieţei Ferdinand şi implicit pentru mutarea celor 14 arbori de tisă în Parcul 1 Decembrie. Procedura de toaletare, mutare şi plantare în Parcul 1 Decembrie a fost supervizată de prof. Gheorghe Sarca, de la Facultatea de Protecţia Mediului şi membru în Comisia consultativă de mediu a municipalităţii.

„Toaletarea este necesară înaintea relocării pentru ca arborii să se prindă şi să crească acolo unde vor fi mutaţi. Sunt tăiate doar crengile uscate”, a declarat atunci pentru CRIŞANA, dr. ing. Gheorghe Sarca. De fapt, nu doar crengile uscate au fost îndepărtate, arborii fiind atât de ciuntiţi încât este de mirare că au mai supravieţuit câteva luni.

Conform manualelor de horticultură, deşi tisa suportă tunderea pentru creşterile anuale şi modelare, nu se fac tăieri în lemnul bătrân. La un an de la relocarea arborilor ciuntiţi, peste jumătate dintre ei sunt uscaţi, dar nici cei care încă sunt verzi nu arată prea optimist. Acum, municipalitatea nu are altă soluţie decât să elimine total din parc arborii uscaţi şi să replanteze eventual alţi arbori.

 

Arborele de tisă

 

Conform SilvaNwes, tisa are un areal larg european, fiind întâlnită de la Oceanul Atlantic până la sud de Marea Caspică, în bazinul Mediteranei, centrul Europei şi până în nordul Africii. În România apare de la coline până în zona montană, în făgete sau amestecuri de fag cu răşinoase. Arborele creşte în mod natural în zone cu relief accidentat, pe stâncării, grohotişuri sub formă de exemplare izolate sau buchete.

În trecut avea o răspândire largă, dar datorită lemnului preţios, din care se confecţionau arcuri pentru săgeţi, şi a frunzelor otrăvitoare (taxina) tisa a fost exterminată, astfel încât actualmente este declarată specie monument al naturii.

Ca rezervaţii în care tisa a fost obiectivul principal de conservat in situ, amintim rezervaţiile de la Tudora-Botoşani, unde tisa vegetează în interiorul unui făget şi cea de la Cenaru-Vrancea, unde o găsim într-un amestec de fag cu răşinoase.

Tisa este o specie de climat montan oceanic, ce preferă locuri adăpostite, umbrite, cu umiditate atmosferică ridicată. Suferă la geruri excesive, secetă şi îngheţuri târzii. Se dezvoltă bine pe soluri brune eumezobazice, rendzinice, bogate în schelet, aerisite, suficient de umede. Este prin excelenţă o specie ombrofilă, mulţumindu-se cu 1/100 din luminozitatea normală. În tinereţe nu se dezvoltă decât la adăpostul pădurii.