Venit de la ţară, atunci când m-am angajat la CFR, mă întrebam dacă voi reuşi să am prieteni buni sau doar colaboratori ocazionali în cariera profesională. După mulţi ani de muncă şi şcoală, am ajuns să ocup funcţa de şef de staţe CFR în staţia Stana, situată pe magistrala III, între Oradea şi Cluj-Napoca.

Aici era cea mai grea lucrare de pe secţie: construcţia celui de-al doilea tunel şi dublarea căii ferate pe o distanţă de 20 km, între staţiile Huedin şi Aghireş. L-am cunoscut atunci pe inginerul Andrei Andreicuţ, care era şef de şantier la această lucrare. Se bucura de un foarte mare prestigiu în rândul tuturor. Curiozitatea mea s-a accentuat luni întregi, până când, fără alte explicaţii, mi-a spus: "Dle şef de staţie, eu plec de la CFR". Am rămas surprins şi l-am întrebat: "Cum pleci de la CFR, de la un salariu de 4000-4500 de lei la un salariu de numai 2000 de lei lunar, cât primea un preot?". El a răspuns: "Simt că am chemare pentru această misiune duhovnicească".
În săptămâna următoare când ne-am prezentat la program, tânărul inginer Andrei nu a mai răspuns prezent. A plecat să îmbrace hainele preoţeşti, fără ca să-i cunoaştem măcar destinaţia. După o perioadă îndelungată de timp, l-am văzut la o televiziune, invitat în calitate de episcop al eparhiei Alba Iulia. L-am vizitat personal de câteva ori, felicitându-l pentru această performanţă, urându-i succes în nobila sa misiune duhovnicească.
De atunci, relaţiile noastre s-au accentuat şi continuă cu aceeaşi intensitate. Am aflat mai multe despre viaţa lui şi toate îmi dovedesc că tot ceea ce a făcut şi continuă să facă este ceva dumnezeiesc, fapt pentru care rogu-vă a dispune publicarea alăturatului material: "Vai de cei ce-i zic răului bine şi binelui rău", din romanul său "În pas cu tranziţia".
Teodor BALMOŞ

"Dumnezeu n-a zis numai să nu furi, ci a zis şi să nu preacurveşti"

„Observi şi rămâi înmărmurit. Ori ne-am pierdut cu totul simţul critic ori, din umbră, o putere drăcească şi-a pus în plan să lovească la rădăcina sănătăţii neamului şi noi îi dăm din plin concursul. Economia se prăbuşeşte, inflaţia atinge apogeul, iar parlamentarii, secondaţi de mass-media, cu o râvnă de invidiat, se ocupă de legiferarea prostituţiei. În timpul acesta, legi de mare importanţă, privind viaţa economică şi socială a ţării sunt lăsate să aştepte în sertare. Să nu ni se scoată o pledoarie "pro domo" dacă voi da două exemple de legi ce trenează, cunoscute mie: Legea cultelor şi Legea salarizării clerului. Şi, întocându-mă la propaganda deşănţată ce se face destrăbălării, mă întreb dacă un om cu mintea limpede mai înţelege ceva?
Tragedia stă în faptul că anomaliile sunt prezentate drept lucruri fireşti. Şi imediat îţi vin în minte cuvintele Proorocului Isaia: "Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; cei care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar" (Isaia 5,20).
Stai crucit şi te întrebi ce relevanţă are faptul, prezentat pe un post de televiziune, că un pastor din ţările scandinave este homosexual? Sau că un patron din Covasna are un bordel cu tot confortul şi îşi aşteaptă clienţii?
Sau cum poţi interpreta faptul că o doamnă deputat, la o masă rotundă televizată, militează pentru legiferarea prostituţiei? Sigur că problema sănătăţii celor ce apelează, deocamdată, clandestin la serviciile unei prostituate este de luat în seamă. Dar ce facem cu morala? Dacă, de exemplu, furtul a devenit pentru mulţi o preocupare îl putem legifera? Pentru că Dumnezeu n-a zis numai "să nu furi", ci a zis şi "să nu preacurveşti".
Sigur cele spuse de mine pot fi interpretate ca un mod îngust de a privi lucrurile. Numai că acesta este punctul de vedere al Bisericii creştine. Or, de i-ai întreba, majoritatea celor preocupaţi de aceste probleme, inclusiv parlamentarii, ţi-ar spune că sunt creştini. Ce fel de creştini, fără morală creştină?
Eu cred că toată această campanie are un scop bine precizat şi subversiv. Opinia publică, şi în primul rând parlamentarii, trebuie convinsă că anormalul e normal. Că binele e rău şi răul e bine. Oamenii, bombardaţi mereu cu nişte informaţii, până la urmă, cad de acord cu ele. Nimeni nu mai verifică dacă sunt autentice sau false. Sigur că biserica nu poate fi pentru pedepsirea coercitivă a păcătoşilor, ci pentru tămăduirea şi îndreptarea lor. Dar nici nu poate rămâne nepăsătoare, văzând tendinţa de a se legifera anormalul. Trăinicia unui neam stă în moralitatea şi sănătatea familiilor ce îl alcătuiesc. Or, pentru a întemeia familii trainice şi a da naştere la copii sănătoşi, tinerii noştri trebuie educaţi să ducă o viaţă morală până la căsătorie. S-ar evita multe complicaţii, inclusiv această boală teribilă, SIDA, pe care Dumnezeu a îngăduit-o tot pentru lipsa noastră de cuminţenie. "Cine are urechi de auzit să audă" (Matei, 11,15).

Extras din romanul "În pas cu tranziţia", scris de arhiepiscopul de Alba Iulia, Andrei Andreicuţ, tipărit la Editura Arhiepiscopiei Ortodoxe de Alba Iulia, 1999.