Una dintre cele mai crâncene campanii militare purtate la sfârşitul anului 1944 a fost cea pentru eliberarea Oradiei şi a Bihorului. La sud-vestul oraşului, în septembrie-octombrie, s-a dat cea mai mare bătălie între două grupări de tancuri (germană şi sovietică), aceasta fiind cea mai amplă confruntare de blindate de pe teritoriul României. Într-o groapă comună din satul Leş se odihnesc 318 soldaţi căzuţi în bătălie. În localitate, niciun monument nu a fost ridicat pentru a aminti trecătorilor că pe acele meleaguri, acum 65 de ani, s-a scris istorie cu sânge. Printre ostaşii Armatei Române care au luptat pentru eliberarea Oradiei s-au găsit şi foarte mulţi bihoreni încorporaţi în Divizia 3 Vânători de Munte. De cealaltă parte, în rândul trupelor horthyste s-au aflat numeroşi bihoreni de origine maghiară. Foştii vecini, plugarii români şi unguri din sate învecinate, s-au ucis în cea mai dură conflagraţie mondială.

Mărturii peste timp
Iată cum a rămas întipărită în mintea generalului Leonard Mociulschi crâncena încleştare de la porţile Oradiei, aşa cum a consemnat-o în "Memoriile" sale: "Lupta dusă de un număr atât de mare de tancuri mi-a rămas adânc întipărită în minte. De altfel, nici Vânătorii de munte nu avuseseră prilejul să lupte încadraţi de atâtea tancuri. Pământul se cutremura... Văzduhul se încinsese... Uruitul motoarelor îţi lua auzul... Era ca o prăbuşire de nori. Proiectilele de tot felul începuseră să cadă asupra tancurilor..." La 27 septembrie 1944 Divizia "Tudor Vladimirescu", comandată de colonelul Nicolae Cambrea, ajunge în Bihor şi ocupă centrul frontului, având în dreapta Divizia 337 sovietică, iar la stânga, Divizia 3 Vânători de Munte, comandată de generalul Leonard Mociulschi. Veteranul de război colonel (r.) Nicolae Petruţ, decorat cu Ordinul "Coroana României" de război, cu spade, consemnează şi el în jurnalul de front transcris ulterior în mărturie scrisă: "Făceam parte din Regimentul 3 Infanterie al Diviziei Tudor Vladimirescu şi comandam o baterie de artilerie. Direcţia principală de atac a regimentului meu era fixată pe aliniamentul Calea Mare - Apateu - Şauaieu - Nojorid - Chişireu - Păuşa - Oradea". Atacul iniţiat de trupele române şi sovietice a fost respins iniţial, un contraatac germano-horthyst cu tancuri, obligând trupele româneşti să se retragă. "Bateria pe care o comandam a primit ordinul să execute trageri directe contratanc pe şoseaua Oradea-Salonta", îşi aminteşte colonelul în rezervă. Contraatacul a fost stopat. "În ziua de 11 octombrie am efectuat un baraj de artilerie asupra poziţiilor inamice. Pe 12 octombrie s-a declanşat un atac general pe întreg frontul de acţiune al Diviziei, fiind sprijiniţi şi de tancurile sovietice aduse în zonă în acea dimineaţă. Rezistenţa trupelor inamice a fost lichidată, iar la orele prânzului am ajuns în centrul oraşului Oradea, eliberându-l şi arborând drapelul tricolor pe acoperişul Primăriei". Colonelul Petruţ a luptat cinci ani pe front şi a făcut un an de lagăr la ruşi.

Eroi uitaţi de autorităţi

În vechiul cimitir al satului Leş se odihnesc 318 soldaţi români. Bătrânii satului povestesc cum părinţii lor au cules de pe câmp morţii şi i-au transportat în cimitir cu patru căruţe, de dimineaţa până seara. Un preot ortodox a făcut atunci o slujbă de înmormântare comună pentru toţi vânătorii de munte şi infanteriştii Diviziei "Tudor Vladimirescu" căzuţi la datorie. Câţiva soldaţi unguri şi nemţi au fost îngropaţi în cimitirul unguresc, majoritatea celor morţi fiind ridicaţi de trupele aflate în retragere. Vechiul cimitir este dezafectat de mai mulţi ani şi oferă o privelişte dezolantă. Buruienile şi scaieţii au năpădit locul, crucile au dispărut, doar locul de veci al celor căzuţi în urmă cu 65 de ani fiind întreţinut, de bine de rău, prin forţe proprii, de către colectivul şcolii din localitate. Preotul paroh Gheorghe Pop şi comunitatea locală doresc să-i transfere pe eroii îngropaţi în vechiul cimitir lângă biserica ortodoxă, unde există sfinţită o mică troiţă. Lipsa banilor i-a împiedicat să-şi pună în aplicare intenţia.

Dacă la Oradea locul de veci al eroilor căzuţi pentru patrie este întreţinut aşa cum se cuvine, cei 318 soldaţi români îngropaţi împreună pe 20 de metri pătraţi îşi continuă somnul de veci într-o dezolantă uitare.
(Va urma)