Raed Arafat s-a pripit când a plecat de la Ministerul Sănătăţii. Trebuia să rămână şi să se pună cu încăpăţânare de-a curmezişul pentru cauza sa. Pentru că era o cauză bună, pe care a susţinut-o cu pricepere, rezistând la hărţuieli care au culminat cu o revărsare ciudoasă de hachiţe prezidenţiale.

Moment în care respectabilul doctor probabil s-a întrebat dacă merită să stea într-un sistem în care ar fi avut influenţă pozitivă din poziţia de autoritate formală deţinută, dar unde pe la colţuri au tot lătrat hienele până când vocea nu i s-a mai auzit. "Încă n-am murit... sunt şi o să fiu pentru sistemul de urgenţă", s-a răcorit doctorul. Repoziţionarea sa ca "lup singuratic" (şi aşa era pe post de "struguri acri" pentru destui din tagma medicală) nu-i scade cu nimic din calităţi sau din stima şi admiraţia care îl înconjoară. Raed Arafat este un lider veritabil (însoţit de orgoliul aferent şi îndreptăţit) şi asta a stat veşnic în gât feluriţilor pigmei şi pârâcioşi. Plecând, Arafat nu este mai puţin respectat şi ascultat. În consecinţă, mai abitir i se vor pune beţe-n roate. Nici nu i se răcise scaunul la minister, că Prefectura Arad a raportat, întâmplător şi cu bucuria de "să moara capra...", că elicopterul SMURD de acolo e defect de vreo zece zile. Noroc că, într-un rar moment de deşteptăciune, ministrul de Interne a decis subit să înlocuiască elicopterul cu totul. Şi se va mai auzi despre astfel de defecţiuni. Dezolantă în această întâmplare nu este atât înlăturarea unui specialist dedicat, care era (este) un caz rar de "om potrivit la loc potrivit", cât meschinăria şi ipocrizia celor implicaţi. Prăfuitul ministru al Sănătăţii, preşedintele UDMR şi premierul Boc mai că nu se înecau cu regretele. Decât să se topească în oftaturi din rărunchi, mai bine îl susţineau pe Arafat. Despre autorul moral al acestei eliminări, Traian Băsescu, consemnarea faptului că s-a lepădat televizat de prestanţa de preşedinte aproape că nu e o ştire. În economia meschinăriei, papagalicelile de partid ale unor Oltean, Voinescu-Cotoi sau Ponta nici nu mai contează. Dar culmea umilirii a fost ungerea grabnică a lui "Pupu de la UPU" (nom de guerre al cetăţeanului zbuciumat Ciuhodaru Tudor, înrăit navestist între partide) pe post de sfetnic în ale medicinei de urgenţă. Nu că era Arafat autoritate infailibilă (infailibil e Papa şi doar pentru catolici), dar... Şi totuşi, Raed Arafat ar fi trebuit să rămână şi să se pună cu încăpăţânare de-a curmezişul. Dar este doar un om. E drept, un om remarcabil. Nu a fost îndeajuns.