Cercetările arheologilor de la Muzeul Ţării Crişurilor cu privire la aşezarea neolitică, aflată în partea de S şi S-E a localităţii Suplacu de Barcău (la limita dintre judeţele Bihor şi Sălaj), au început încă din anul 1973. În urma săpăturilor, s-a descoperit aici o aşezare bine individualizată în cadrul descoperirilor neolitice din Transilvania, cunoscută, în prezent, sub denumirea de "Grupul Suplacu de Barcău". Datele ştiinţifice obţinute prin această cercetare sunt concludente în precizarea originalităţii şi particularităţilor acestui grup cultural. Au fost identificate, astfel, patru modalităţi de construire a locuinţelor, fapt ce dovedeşte o bună cunoaştere a condiţiilor geografice specifice zonei, precum şi o tehnică de construcţie avansată. "Atelierul de prelucrare a pietrei prin şlefuire ne permite să reconstituim tehnica şi metodele de şlefuire a pietrei în toate fazele, necunoscute până la această dată, dovedind că acest meşteşug necesita cunoştinţe ample cu privire la calităţile rocilor folosite ca unelte. În aşezare s-au descoperit numeroase deşeuri de prelucrare, roci cu urme de tăiere, dovadă că uneltele erau lucrate pe loc", ne-a declarat dr. Doina Ignat, cercetător în cadrul Secţiei de Istorie a Muzeului Ţării Crişurilor. În 1991, din cauza lipsei de fonduri, proiectul a fost sistat. Zece ani mai târziu, însă, având sprijinul material al Administraţiei Naţionale "Apele Române", un colectiv de arheologi tineri (Fazecaş Gruia şi Lakatoş Attila), din cadrul Secţiei de Istorie a Muzeului Ţării Crişurilor, sub coordonarea interlocutoarei noastre, a reluat cercetările. Până în momentul de faţă, s-a demonstrat că pe teritoriul României nu a fost descoperit un număr atât de mare de unelte de piatră (dălţi, topoare, zdrobitoare, râşniţe) într-o singură aşezare. Din totalul de 507 piese, 27% sunt finisate şi neutilizate, iar 11% sunt în curs de prelucrare, toate putând fi văzute în cadrul Secţiei de Istorie de la Muzeu. Toate acestea au condus la concluzia că "Grupul Suplacu de Barcău" este prima aşezare specializată în prelucrarea uneltelor din piatră şlefuită, destinată nu numai necesităţilor acestei comunităţi, ci şi schimbului cu alte aşezări învecinate, şi anume Tăşad, unde s-au descoperit 84 de unelte din piatră şlefuită, din care 52 de piese sunt confecţionate din roci specifice zonei Suplac. Un alt element caracteristic acestei epoci şi zone este ceramica. Acesta se caracterizează nu numai prin forme plastice proprii, ci şi prin înfrumuseţarea ei prin pictură, realizată cu o pastă neagră bituminoasă. De asemenea, în aşezările aparţinând "Grupului Suplacu de Barcău" a fost atestată, pentru prima dată, practicarea incinerării, ca rit funerar. "Aceste descoperiri au făcut obiectul a numeroase comunicări ştiinţifice şi studii de specialitate. Apoi, în cadrul schimbului de expoziţii cu alte muzee, am fost invitaţi, în mai 2002, la o expoziţie organizată la Debrecen", ne-a mai precizat dr. Doina Ignat.