Cuvântul „hram” este de origine slavonă și înseamnă „o casă excepțională, în care locuiește Dumnezeu cu aleșii săi”. După tradiție, fiecare biserică ortodoxă primește la târnosire un nume de botez, din istoria Sfântă, care devine hramul său, cartea sa de identitate și patronul spiritual al bisericii.

 

Prin sfințirea bisericii, hramul devine îngerul păzitor și ocrotitor al casei lui Dumnezeu și a celor care se roagă în ea. În tot timpul vieții noastre pământești, îngerul este binefăcătorul nostru și, prin lucrarea sa ocrotitoare, primim harul divin, prin care creștem în Hristos. Lucrarea duhovnicească a îngerului păzitor are o mare însemnătate împreună cu hramul bisericii, locaș de slujire, rugăciune, reculegere duhovnicească și mântuire a individului, comunității și neamului nostru. Hramul are o întreită semnificație în viața bisericii și a comunității: A) Semnificație religioasă. Hramul este paznicul bisericii și primul care se îngrijește de soarta ei. El veghează neîncetat pentru trăinicia bisericii în istorie, căci aceasta este mireasa lui Dumnezeu. Hramul ocrotește Sfântul lăcaș de calamități, de vrăjmașii văzuți și nevăzuți ai dreptei credințe. Hramul priveghează continuu la viața spirituală a credincioșilor, care vin și se roagă cu credință și cu dragoste la Sfântul lăcaș. El strânge laolaltă conștiința tuturor credincioșilor bisericii sub stindardul izbăvitor al Sfintei Cruci, pentru realizarea supremului ideal - Îndumnezeirea tuturor întru Isus Hristos. B) Semnificația morală a hramului rezultă din cea religioasă. Unitatea de credință și viața întru Hristos a celor mulți care se adună la „hram” creează conștiința interdependenței familiale, conștiința fraternității creștine, făurită prin puterea iubirii lui Hristos. Izvorul său este participarea activă la rugăciune în comun, sub aceeași cupolă, implorarea harului ceresc care-l aduce de sus ajutor, milă și spor pentru toți, în toate cele bune, ocrotește în necazuri și dureri, scapă de primejdii și încercări. C) Hramul simbol al păstrării unității naționale. În istoria bimilenară a poporului român, hramul bisericilor a avut și are o semnificație puternică de unitate națională. Hărăziți de Dumnezeu a fi creștini încă de la naștere, în toate provinciile României Mari, Țara Românească, Moldova și Transilvania, trei surori din aceeași mamă, poporul român a avut și păstrează aceeași credință în Hristos, aceeași limbă, obiceiuri și tradiții. Prin Sfintele lăcașuri de închinăciune, poporul român și-a păstrat limba, obiceiurile și legea străbună, aspirații și idealuri comune. Aceste valențe de unitate națională manifestându-se îndeosebi cu prilejul pelerinajului la „hram”. Aceste pelerinaje fiind izvoare de credință și ocazie de strângere a legăturilor de frățietate dintre toți românii.

Iată de ce Biserica cu hramul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Aleșd a sărbătorit cu mare fast și solemnitate primul hram al său. Activitatea religioasă s-a derulat pe parcursul a două zile. Sâmbătă, 24 iunie, s-a săvârșit Sfânta liturghie, iar după-amiază, slujba de Vecernie cu Litie și Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul. Duminică, 25 iunie, după încheierea Sfintei Liturghii, credincioșii, veniţi în număr foarte mare, într-o procesiune devenită tradițională, au înconjurat de trei ori biserica. Alături de însemnele bisericești folosite la astfel de evenimente (prapuri, icoane etc.),  în fruntea cortegiului a fost purtată racla cu veșmintele Sfintei Cuvioase Parascheva, al doilea hram al bisericii. După procesiune, racla a fost așezată în fața altarului, pentru închinarea credincioșilor și ungerea lor cu Sfântul Mir. A urmat „Taina Sfântului Maslu”, săvârșit de un sobor de 11 preoți. Am remarcat, și de această dată, prezența la acest eveniment a „micului sobor ” de preoți din familia Bocșan: Părintele Emanuil – tatăl și fiii, Ovidiu, Horațiu și Vergiliu. Prezența lor la acest praznic este o dovadă de înaltă prețuire față de hramul noii catedrale, ctitorită de părintele Ovidiu, împreună cu marea familie a credincioșilor Sfântului lăcaș. La ieșirea din biserică, credincioșii au primit cozonac, sucuri și apă minerală, iar preoții care s-au ostenit la Sfântul Maslu au răspuns invitației la o agapă creștină.