Prima menţiune referitoare la un brad decorat de Crăciun apare la Riga, capitala Lituaniei, în 1510. În 1521, Prinţesa H?l?ne de Mecklembourg a adus bradul de Crăciun în Paris. O altă referinţă s-a făcut într-un document apărut în anul 1601, în care un vizitator la Strasbourg relatează modul în care erau împodobiţi brazii cu "napolitane şi beţe de zahăr aurii răsucite şi flori de hârtie de toate culorile." Pomul de Crăciun a fost adus în Statele Unite de coloniştii germani. Şi în ţara noastră, saşii şi şvabii au fost cei care au adus bradul de Crăciun. Primele menţiuni în acest sens există încă de pe la 1650-1700. Saşii au adus bradul în România Se spune că Sfântul Bonifaciu, un călugăr englez care a fondat biserici creştine în Franţa şi Germania în secolul VII, a dat într-o bună zi peste un grup de păgâni adunaţi lângă un stejar pentru a sacrifica un copil zeului Thor. Pentru a opri sacrificiul şi a salva viaţa copilului, Bonifaciu a doborât copacul cu o lovitură puternică de pumn. În locul său, a crescut un mic brăduleţ. Sfântul a spus păgânilor că brăduleţul subţire era Copacul Vieţii şi era mărturia vieţii eterne a lui Christos. Se mai spune că Sfântul Bonifaciu a folosit forma triunghiulară a bradului pentru a descrie Sfânta Treime, Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. În România, bradul a fost adus de către saşi. Obiceiul a prins repede, mai ales în rândul nobilimii maghiare. În scurt timp, bradul a intrat şi în casele oamenilor de la oraş, în principal a celor înstăriţi. Înainte de anul 1800, un brad nu costa mai mult de un dinar, aşa că oricine îşi permitea să cumpere unul. În secolul XIX, bradul a intrat în casele tuturor românilor, inclusiv în casele familiilor sărace. Referiri la împodobirea bradului se pot găsi în ziarele vremii apărute şi la Oradea. Globuri de sticlă Până în secolul XII, pomii de Crăciun erau atârnaţi de tavan ca un simbol al creştinătăţii. Însă, în acele timpuri, dintr-un motiv pe care nimeni nu l-a putut explica, brazii erau atârnaţi cu vârful în jos. Romanii îşi decorau casele cu brazi în timpul saturnaliilor, un festival de iarnă în cinstea lui Saturn, zeul agriculturii. În Evul Mediu, pe ramurile brazilor erau atârnate mere roşii, simbolul lui Adam şi al Evei. Mai greu era cu împodobitul. Globuri nu prea se găseau şi erau destul de scumpe. Negustorii aduceau astfel de globuri realizate din sticlă tocmai din Germania sau Franţa. Diferite documente din aceea perioadă arată că un astfel de glob era mai scump decât bradul în sine, aşa că doar familiile înstărite îşi permiteau acest lux. În cele mai multe case, bradul era împodobit cu mere roşii, nuci şi biscuiţi. Acest obicei s-a păstrat în România până prin anii 1950-1960. Tehnologiile moderne au făcut ca şi costul globurilor să scadă. După 1960, şi în magazinele din ţara noastră, au început să se găsească diverse sortimente de globuri, de această dată realizate din plastic şi alte materiale mult mai ieftine. Au apărut şi primele luminiţe. Cu timpul, merele roşii care au coborât sub brad au fost înlocuite de portocale. Un brad împodobit ajunge la aproape 1 milion de lei În zilele noastre nu oricine îşi mai permite să aibă un brad de Crăciun. Brazii au ajuns foarte scumpi, aşa că oamenii cu venituri reduse au înlocuit bradul cu o simplă crenguţă. Şi împodobirea unui brad a ajuns un lux. Globurile sunt păstrate de la un an la altul, în unele case existând globuri de 10 sau chiar mai mulţi ani. Mai există însă şi persoane care îşi permit să achiziţioneze globuri şi beteală nouă în fiecare an. Cei care vor face acest lucru şi în acest an vor trebui să scoată din buzunar o sumă destul de importantă. Globurile pentru un brad de Crăciun costă, în funcţie de posibilităţi, între 100.000 şi 500.000 de lei. Cei care nu se uită la bani pot cumpăra şi globuri de 100-150.000 de lei bucata. Cam atât costă şi o stea brad, respectiv un set de lumini. Mai este nevoie de bomboane, care costă cam 100.000 de lei kilogramul. Dacă luăm în considerare şi preţul pomului, un brad împodobit costă cel puţin 800.000-1.000.000 de lei.