Transplant de rinichi La 23 de ani, Ramona se trezise, cu două fetiţe, părăsită, pentru o tânără jună dornică de aventuri, de soţul care-i jurase iubire veşnică şi respect. Îşi amintea, acum, la 50 de ani, cum se străduise să-i îndeplinească toate poftele, călcându-i inclusiv şosetele pentru a-l feri de microbi. Îl cocoloşea la nesfârşit, ea renunţând parcă să mai existe ca fiinţă cu pretenţii. Riana, fiica ei de doar cinci ani, avea grijă de surioara ei, Chiara, în vârstă de doar trei luni, tatăl, Sebastian, preferând să evadeze din "infernul care-l înnebunea". Slab din fire, o lua pe subalterna tânără şi se refugiau într-un local întunecos, unde se îmbrăţişau şi sărutau spre disperarea persoanelor decente din jur, care doreau să ia masa într-un mediu propice. Anii au trecut, fetele creşteau... La 20 de ani, Riana şi-a sunat tatăl la serviciu, invitându-l să se întâlnească pe o terasă. Sebastian ajunse prompt la întâlnire, dar era surescitat, repeta mereu că este grăbit, ziua respectivă fiind hotărâtoare pentru destinul lui. Insistând, Riana a aflat că amanta îi impuse lui Sebastian să se căsătorească cu ea. Vestea o bulversă pe Riana. Cu adulterul tatălui său se obişnuise de când era mică, dar să-l piardă pentru totdeauna nu suporta. "Dacă te căsătoreşti cu cea care mi-a distrus familia, pe mine nu ai să mă mai vezi! Chiara are nevoie de un transplant de rinichi şi ţie îţi arde de însurătoare?", îl întrebă Riana. Trezit la realitate, parcă, Sebastian a cerut numele medicului care propusese transplantul de rinichi. În aceeaşi zi, l-a sunat şi a aflat că Ramona fusese lovită în abdomen, provocându-i-se leziuni fătului. Sebastian îşi aminti că aruncase spre ea, într-un moment de furie, cu o ceaşcă de plastic. Ramona se simţea din ce în ce mai slabă. Riana insista să-şi facă toate analizele. Rezultatele primite au fost proaste, toate funcţiile vitale fiind dereglate. Hematologul, un fost coleg de liceu al Ramonei, i-a spus că este suspectă de leucemie, drept pentru care va fi nevoie de investigaţii laborioase. Riana se urcă la volanul autoturismului părinţilor şi porniră spre clinica universitară propusă de hematolog. L-a sunat şi pe Sebastian, punându-l în temă asupra gravităţii stării Ramonei, acesta rămânând, însă, impasibil la aflarea veştii. Chiara rămăsese acasă singură şi se simţea părăsită de toţi. Şi-a sunat o prietenă, care veni în vizită cu doi tineri. Au vizionat două filme, au băut suc natural şi seara, târziu, tinerii au plecat. Peste puţin timp, unul dintre ei s-a întors şi, sub pretextul că a uitat celularul în sufragerie, a intrat şi a siluit-o pe Chiara. Degeaba se ruga Chiara, la cei 15 ani ai ei, să o lase în pace, Claudiu, un tânăr de bani gata, o viola cu şi mai mare cruzime. A lăsat-o leşinată de durere, jos, pe covorul din sufragerie. Când vecina a trecut s-o întrebe ce ştie despre Ramona şi Riana, a rămas mută în faţa priveliştii. A chemat ambulanţa, Chiara fiind internată imediat. A sunat-o apoi pe Riana, povestindu-i totul. Aceasta, la rându-i, l-a anunţat pe Sebastian, rugându-l să meargă la ea la spital. Sebastian se codea, aflase cu câteva minute în urmă, de la amantă, că ea trimisese doi tineri acasă la familia lui, pentru a-i face rău cel puţin uneia dintre fiinţele dragi lui pentru care el refuzase să se căsătorească cu ea. Reîntâlnirea Ramona şi-a luat rezultatele şi tratamentul de la profesorul blând care o asigurase că totul va fi bine şi a pornit cu Riana spre casă. Au trecut mai întâi pe la spital, să o viziteze pe Chiara, acolo întâlnindu-l şi pe Sebastian. Reîntâlnirea i-a bulversat pe toţi, lăsând în salon o tăcere de mormânt. Riana a spart gheaţa, invitându-şi tatăl în casa părintească. Acolo au stat la taclale până târziu. Erau bucuroşi că starea Ramonei era aproape bună şi, continuând tratamentul, putea să se vindece în totalitate. Aşa cum o asigurase profesorul cu care ţinuse legătura în permanenţă, Ramona se simţea tot mai bine. Accidentul Cei trei depănau amintiri, când telefonul sună şi o voce de la capătul firului i-a anunţat că amanta lui Sebastian a intrat cu maşina nouă, abia primită cadou, într-un stâlp de beton, murind pe loc. Sebastian se cutremură, dar nu se ridică să plece, dimpotrivă, rămase alături de cele două fiinţe pe care, în adâncul sufletului, le iubise întotdeauna. Ciocnind un pahar de şampanie, Sebastian o rugă pe Ramona să-l ierte şi să-l accepte din nou în viaţa lor. Ramona ceru un timp de gândire. Îşi rememoră viaţa scurtă alături de Sebastian. Deşi se iubiseră din adolescenţă, căsătoria lor a durat doar cinci ani, după care Sebastian a ieşit din viaţa lor. Încerca să pună cap la cap frânturi de viaţă, să le lipească precum cioburile dintr-o superbă vază de cristal, rămânând cu privirea aţintită departe, parcă dincolo de nori. Chiara a fost externată, încă era marcată de nefericitul evenimet, Sebastian propunându-i şedinţe de terapie cu bun psiholog. Încet, încet Sebastian se apropia tot mai mult de familia pe care o părăsise. Se ruşina în sinea lui de viaţa pe care o dusese alături de juna care-i tocase banii şi sănătatea. Supraponderal, gâfâia când urca scările, devenea nervos din orice, negăsindu-şi locul parcă nicăieri. Într-o după amiază, venind în vizită, o rugă pe Ramona să îi facă un ceai cu gheaţă, apoi se întinse pe un şezlong în grădina cu flori şi aţipi. Se înserase şi Sebastian tot nu se ridica de pe şezlong. Chiara îl strigă, dar nu primi niciun răspuns. Atingându-l, se sperie: era rece. Murise cu zâmbetul pe buze...