5.05.2010

Azi am ieşit împreună cu Cornel Borza, Petrică Popa, Cati, Lavinia, Levente de la Shavale şi doi bucătari de la pavilion. Întrucât nu ştiam cum îi cheamă pe bucătari, Petrică i-a botezat pe loc "bucătarii scumpi", având în vedere preţurile practicate de administratorul restaurantului de la pavilion. Am participat şi la un adevărat ritual de prezentare şi servire a ceaiurilor chinezeşti.

 

Desfăşurat într-un salon elegant, o vânzătoare drăguţă ne-a prezentat în engleză şi ne-a făcut demonstraţii practice despre prepararea diverselor tipuri de ceaiuri pe care ni le-a oferit apoi spre degustare. Ne-am plimbat apoi prin bazarul Yu Yuang şi am constatat ce repede ne-am acomodat cu negocierea. Dacă la început ne era oarecum jenă să oferim preţuri de două trei ori mai mici de cum solicitau vânzătorii, acum s-au făcut cumpărături cu preţuri reduse şi de zece ori decât preţurile de strigare. Petrică şi-a găsit aici un vânzător de instrumente de suflat şi au trecut la încercat câteva instrumente specifice chinezeşti. La început, vânzătorul a rămas surprins ce repede "învaţă" Petrică să cânte la instrument, apoi şi-a dat seama că este un instrumentist priceput. Nu se lasă mai prejos Petrică al nostru cu negocierea, cumpără un saxofon din bambus, care este de fapt un fluier special cu muştiuc şi nouă găuri, la un preţ mai mic de şase ori decât preţul de strigare, ba mai mult, primeşte şi bonus o cutie cu accesorii pentru instrumente de suflat. Am avut ocazia, zilele astea, să constat, încă o dată, cât de consecvent este omul în unele situaţii. Mulţi dintre noi şi-au propus înainte de a veni aici să ţină un regim alimentar de reducere a greutăţii pentru că e chiar necesar în unele cazuri. Câteva încercări timide am văzut, dar am văzut şi situaţii când protagoniştii, care ar trebui să mai dea jos din kilograme, mănâncă la greu ştiind că nu fac bine, dar pofticioşi, nevoie mare, nu se pot abţine. Un exemplu, da nu singurul, este Borza, care toată ziua spune că e la cură de slăbire, dar mănâncă "ca purcelu'" tot "ce e pe listă", ba ne antreneză şi pe noi, uneori, cu tot felul de mâncăruri tentante. Dragi cititori, a nu se înţelege că am o vendetă personală cu Cornel, dar, fiind cu mine şi cu Florin în apartament, este cea mai la îndemână "victimă". De altfel, se spune că pe om îl poţi cunoaşte bine în armată sau în călătorie şi mi-am dat, încă o dată, seama despre Cornel că e un bun camarad care, în general, îşi cunoaşte bine limitele, arareori ieşindu-şi din pepeni, şi atunci, ferească-te Sfântul!. (va urma)