15.05.2010

Expoziţia de prezentare era excelent amenajată cu panouri ordonate după rezoluţie, cu posibilitatea de a vedea de la diverse distanţe imaginile prezentate şi cu acces pentru a putea vedea detalii de execuţie. Pe lângă panouri de interior sau de exterior erau expuse şi pardoseli şi plafoane luminoase pentru cluburi şi discoteci, platbande de lumini curgătoare, becuri de iluminat realizate în tehnologie led.

 

Pe scurt, mi s-au prezentat detalii tehnice şi mi s-au înmânat cataloage de prezentare. Am trecut apoi la vizitarea propriu-zisă a fabricii şi am început cu îmbrăcarea halatului alb, şapcă albă, papuci speciali, după care am fost introdus într-o incintă de forma unui lift echipat cu lămpi şi ventilatoare pe pereţii laterali, pentru a mi se face descărcarea electrostatică, deoarece o sarcină electrostatică mare ar fi putut avea efecte negative asupra componentelor electronice sensibile aflate în lucru. Vizita s-a desfăşurat metodic pe fiecare fază de lucru, putând cere oricâte lămuriri, dar fără fotografii, şi a durat aproximativ trei ore. Am văzut în mare toate fazele de fabricaţie, liniile tehnologice cu utilaje automatizate, muncitorii participând doar în fazele de pregătire, verificare şi ambalare. Deşi era zi de sâmbătă, fabrica lucra cu aproximativ trei sferturi din personal pentru a putea face faţă comenzilor. Mi-a rămas cam puţin timp pentru discuţii, pe care am încercat să le condensez, iar gazdele nu au fost prea încântate că nu am putut rămâne la masa de prânz cu ei şi m-au condus iarăşi la hotel unde ne-am despărţit prieteni cu speranţa unei colaborări. Colegii s-au întors de la cumpărături cu regretul că au avut prea puţin timp la dispoziţie, că au găsit lucruri interesante, da' asta e... altă dată. Mergem la masă la restaurantul hotelului, unde deja ne-am familiarizat, însă acum este cam aglomerat. Un grup mare de tineri indonezieni, îmbrăcaţi la fel, a ocupat aproape tot restaurantul şi iau loc la o masă cu două tinere foarte deschise şi comunicative. Îmi spun că sunt din Indonezia şi că sunt studenţi la o şcoală de securitate şi se află în Shenzhen în drum spre Hong Kong în excursie. Discutăm de una, de alta şi mă invită să vizitez Indonezia, lucru care cine ştie dacă se va întâmpla vreodată. Hong Kongul este cale de 45 de minute de Shenzhen, însă noi vom rămâne cu regretul că nu l-am putut vizita datorită timpului scurt avut la dispoziţie şi a programului supraîncărcat. (va urma)