Ana Pauker Înscrisă în categoria femeilor puternice care au făcut o carieră în sfera politicului, Ana Pauker se alătură unor personalităţi emblematice precum Cleopatra, Indira Gandhi sau chiar Margaret Thatcher. Pentru cei mai mulţi dintre noi, cei din generaţia de azi, legendara figură a Anei Pauker este sinonimă comunismului, deci este simbolul unui rău care trebuia stârpit. De origine evreică, Ana Pauker intră în Partidul Comunist, ale cărei baze fuseseră puse în anii ?20, şi, nu la mult timp după aceea, se refugiază în URSS, unde Stalin lua sub o metaforică aripă protectoare pe toţi adepţii comunişti, pe care îi îndoctrina pentru a exporta "revoluţia" sa în Europa. Cu alte cuvinte, Ana Pauker ar putea fi considerată mesageră a doctrinei staliniste, a cărei propagandă a făcut-o. Vizavi de "vasalitatea" care exista între Stalin şi Ana Pauker, s-a făcut o serie de bancuri. Una dintre cele mai ilustrative anecdote de acest gen, din acea perioadă, descrie cum că Ana Pauker ar fi fost văzută pe străzile Bucureştiului mergând agale sub o umbrelă, deşi era o zi foarte călduroasă. De ce? Pentru că ploua la Moscova. Morala? Şi femeile din umbra bărbatului pot fi adesea manipulate şi transformate în simple marionete ale unor dictatori de mare teapă. Soţul ei, Marcel Pauker, un alt activist comunist, care a fost mult timp exilat, şi-a găsit sfârşitul într-un gulag, iar moartea sa este învăluită în mister şi controversă. În biografia Anei Pauker, "The Rise and the Fall of a Communist Leader", scrisă de Levy, se precizează că aceasta a avut un mare noroc că nu a plecat alături de soţul ei la Moscova, pentru că ar fi avut aceeaşi soartă. Exegeţii iau însă în calcul şi posibilitatea ca Ana Pauker să-si fi denunţat soţul, deci să fi fost o informatoare-calitate foarte în vogă la acea vreme. Între ipostaza de victimă şi călău, ea si-a continuat ascensiunea, fiind proclamată în 1948 de către Time Magazine "cea mai puternică femeie în viaţă", pentru că s-ar fi opus colectivizării şi asasinării lui Lucreţiu Pătrăşcanu. Să fie vorba oare de un simplu joc între aparenţe şi esenţe în ochii Occidentului? Sau un adevăr pe care noi, românii, l-am ignorat? În 1952, Ana Pauker este detronată de Gheorghe Gheorghiu Dej şi de politica antisemită a lui Stalin, care nu mai permitea evreilor să deţină funcţii importante în stat. Acuzată de "cosmopolitanism", se retrage de pe scena politicului forţat şi începe o altă carieră mai puţin ovaţionată, cea de traducător. Biografia ei înseamnă o încercare de reabilitare a unei imagini care este indisolubil legată de una dintre cele mai negre perioade prin care a trecut România sau poate o metodă simplă de elucidare a unor adevăruri puţin cunoscute lumii.