Legiunea "Arhanghelul Mihail" a fost înfiinţată pe data de 24 iunie 1927, de către cinci tineri anticomunişti. Ion Mota, Ilie Gârneaţă şi Corneliu Georgescu au fost ceilalţi fondatori pe lângă Codreanu, supranumit "Căpitanul", şi Mironovici. Toţi erau intelectuali, iar liniile spirituale după care au hotărât că trebuie să se conducă legionarii au fost: credinţa în Dumnezeu, încredere în misiunea Mişcării Legionare şi dragoste între membrii organizaţiei.

Mişcarea Legionară a pus accentul pe factorul spiritual, dorind să revoluţioneze moral România şi să fie o şcoală de educare a caracterului, transformând discipolul într-un "om nou", în eroul de care are nevoie ţara. Pentru formarea caracterului s-a lucrat în mai multe "cuiburi", familii de câte 3 sau 13 legionari, Frăţiile de Cruce, corpurile muncitoreşti şi studenţeşti. La baza Mişcării a stat, pe lângă credinţă şi iubire, sacrificiul. Au fost ucişi zeci de mii de români doar pentru că au crezut în trezirea spirituală a ţării, pentru că au găsit un alt mod de a face politică. La un moment dat, la apogeul său, în organizaţie existau jumătate de milion de membri. Legionarii au declarat că luptă împotriva comunismului, a corupţiei, a duşmanilor ţării, a evreilor. Din aceste cauze, dar şi pentru că politicienii se temeau de Mişcarea Legionară, membrii organizaţiei au fost prigoniţi. Pe 20 ianuarie 1928, jandarmii îi împrăştie în mod abuziv pe cei care au venit la întrunirea de la Cahul, în care Codreanu dorea să combată propaganda comunistă. În 30 iulie 1930, Codreanu a fost arestat şi închis la Văcăreşti pentru că un student macedonean, pe nume Beza, a încercat să-l ucidă pe ministrul Anghelescu, învinuit că ar fi lezat printr-o lege drepturile acestor minoritari. După 45 de zile de închisoare fără nicio vină, şeful Mişcării Legionare este achitat, dar este arestat din nou în scurt timp, în urma unui incident asemănător în care el nu a avut niciun rol. După 87 de zile de stat după gratii, Căpitanul şi camarazii săi au fost achitaţi, Garda de Fier, organul politic al Mişcării Legionare şi legiunea Arhanghelului Mihail au fost dizolvate de mai multe ori. Legalitatea acestor dizolvări poate fi contestată cel puţin în două împrejurări: dizolvarea din 1931, când instanţele au hotărât că organizaţiile nu reprezintă un pericol pentru siguranţa statului, dar Guvernul Mihalache le-a desfiinţat tocmai pe acest motiv, şi în 1932, când Guvernul Iorga-Argentoianu le-a trecut în ilegalitate tocmai pentru ca legionarii să nu poată participa la alegeri.

Ascensiunea
Cu toate piedicile, Mişcarea Legionară îşi măreşte foarte repede numărul de membri. În 1931, Codreanu obţine un scaun de deputat pentru judeţul Neamţ, iar un an mai târziu, Mişcarea Legionară câştigă cinci asemenea funcţii. Intelectualii îngroaşă rândurile legionarilor, iar simpatiile pentru ei îi aduc sub acelaşi steag pe Nae Ionescu, Radu Gyr, Mircea Eliade, Emil Cioran, Ion Barbu, Lucian Blaga, Prinţul Nicolae.
Sub guvernul liberal al lui I. G. Duca începe o nouă prigoană a legionarilor chiar în plină campanie electorală.
Un student care lipea afişe, Virgil Teodorescu, este împuşcat pe la spate de jandarmi. Presa legionară este suspendată şi se fac arestări. În decembrie 1933, Garda de Fier este desfiinţată pentru a treia oară şi nu poate participa la alegeri. Mişcarea Legionară devenise prea puternică şi trebuia suprimată.


Asasinatele Politice
Împiedicarea Gărzii de Fier să participe la alegeri şi închiderea fără motiv a 12.000 de legionari a dus la primul asasinat politic al legionarilor.
Primul-ministru I. G. Duca a fost asasinat de către Nicolae Constantinescu, Ion Caranica şi Doru Belimace. Evenimentul s-a produs pe data de 29 spre 30 decembrie 1933, pe peronul gării Sinaia, la întoarcerea premierului dintr-o audienţă la regele Carol al II-lea.
Legionarii s-au predat apoi autorităţilor şi au fost condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. 18.000 de legionari sunt întemniţaţi, iar unii ucişi, ca replică la omorârea premierului. Printre cei reţinuţi s-au numărat Nae Ionescu, Radu Gyr şi Ion Mota. Anul 1934 a în semnat ruperea de Mişcarea Legionară a lui Mihai Stelescu, fost deputat legionar care pune pe picioare "Cruciada Românismului".
Noua organizaţie îl atacă pe Codreanu, care, după ce şi-a făcut "bilanţul" pe anul 1934, a văzut că 18.000 dintre camarazii săi au fost arestaţi, 300 au rămas în închisori, iar 19 au fost ucişi. În 1935 a fost înfiinţat partidul "Totul pentru Ţară", în fruntea căruia a fost pus Gheorghe Cantacuzino-Grănicerul. În acelaşi an, Patriarhul Miron Cristea le-a interzis legionarilor să mai facă muncă patriotică pentru construirea şi repararea bisericilor. Atacurile lui Stelescu sunt, totuşi, pedepsite de colegii lui. Decemvirii, cum au fost numiţi, l-au ucis pe Mihai Stelescu când au văzut că nu se mai opreşte din seria de calomnii şi că a atentat la viaţa Căpitanului. Decemvirii se predau imediat şi sunt condamnaţi la muncă silnică pe viaţă. În decembrie 1936, şapte condamnaţi legionari au plecat în Spania să lupte contra comuniştilor alături de trupele generalului Franco. Vasile Marin şi Ion Mota au fost ucişi la nici două luni după aceea, pe frontul de la Majadahonda.